Cantecul inocentei

Refulata-n sarcofage , sta ea,

cea neatinsa de mainile noastre murdare si neprivita de ochii nostri pacatosi...

aceea ce-a refuzat sarutarile mediocre si atingerile ordinare...

frumusete intangibila

ce nu ne-a permis s-o contemplam.

Am invocat-o de-a lungul timpului, i-am construit sanctuare,

ispitind-o cu aur si diamante,

Ne-am vandut iubirea si

ne-am plans existenta,

ne-am sacrificat pentru un strop macar de inocenta.

Nu ne mai ramane acum decat sacrilegiul...

caci vom sapa in timp si-n spatiu pana vom gasi eternitatea

si atunci... poate doar atunci vom putea admira sicriul in care s-a stins candva inocenta, acest ideal mitologic.