Va rog sa stergeti acest cont.

Cand strangi in brate diminetile doar pentru a le presara peste un zambet, ai deja un loc al tau in lume. Pierde doar cel care fuge de viata. Tu esti un fericit pentru ca poti darui intreaga lume cu toata generozitatea iubirii. Esti convins ca nu o va ucide diversitatea ei?

Frumos Lory!
Insa...mai ai timp sa fii. Traieste si scrie ca tine si nu dupa cum spun altii. Maturitatea aduce intelepciune insa si fire argintii la tample. Vei avea timp pentru toate. Ramai tu!
Eu te citesc chiar daca nu las de fiecare data un semn de trecere.
Cu drag, Adelina

Foarte frumos Lory. Geneza, creatia originara, imbracata in hainele stramte ale timpului prezent. Ingeri decadenti.
\"Adună-i de pe drumuri de beție
Și vindecă-i în somn de rătăcire
Ai investit atâta măreție
Sădind în lut căldură și iubire! \"
Mi-a placut in mod deosebit aceasta strofa, desi desprinsa din context, din intregul tau, este putin ciuntita semnificatia ei.
Scrie Lory! Ai poezia in varful condeiului. Si mai ai TIMP! Timp, la timpul prezent.

Am citit tot ce ai postat in pagina ta.Am poposit aici pentru a lasa un semn de trecere, de citire si de apreciere. Nu vreau sa emit judecati de valoare. Nu am autoritatea de a o face si in general nu etichetez nimic. Primesc totul filtrand doar cu sufletul meu. Iau totul exact asa cum mi se ofera, increzatoare inca in lacrimile mele. Eu nu am uitat a plange. Si plang mereu pentru...tot ce exista: si pentru ca m-am nascut, si pentru ca am daruit viata, si pentru ca Dumnezeu mi-a daruit seninatatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, si pentru ca am primit intelepciunea de a fi, si pentru om, si pentru floare, si pentru cuvant.
Imi place foarte mult poezia ta. Modestia este evidenta.(\"Nu-ncerc să scriu ce nu s-a scris
Scrisul meu e descins din altul\").
Sa iti urez succes? Nu stiu daca mai este nevoie...il ai deja.

Nu mă întreba. Eu…n-are rost
să vorbesc. Ajunge
să mă privești și-o să vezi trecându-mi prin ochi
toate nopțile
pierdute pe marginea patului
palmele întinse, mîngîierile reținute
cuvintele nespuse, gîndurile
care mi-au fiert creierul și m-au clasificat drept
o femeie incomodă.
Nu trebuie sa te doara Cristina. Nu rautatea. Nu rastalmacirea cuvintelor tale. Sa te doara doar ceea ce esti si ce simti, nu ceea ce sunt si simt ceilalti. Nu esti tu responsabila de ceea ce se intampla in sufletele si mintile lor. Nu musca fructul meditatiei metafizice, nu te intoarce in tine doar pentru a-i intelege pe ceilalti. Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cine merita nu te va face niciodata sa plangi(J.G. Marquez).
Am scris toate acestea deoarece am intuit in tine - prin ceea ce scrii - o femeie sensibila, cu un suflet frumos.
Mi-a placut aceasta poezie.

\"O lacrima imensa in care ma ascund\". Foarte frumos. Poezia ta ascunde un suflet de o mare sensibilitate.
\"Va infrunzi padurea e semn ca m-ai uitat\". Reintoarcerea la natura, inverzirea semn al renasterii, al vietii, al unui nou inceput - fie el si ciclic, cu intindere temporala limitata - folosite ca simbol pentru uitare...
Foarte aproape de sufletul meu! Tristete, regrete, neimplinire...sentimente atat de umane exprimate intr-o metafora proaspata. Am citit totul cu sufletul. Comentariul meu este izvorat tot de acolo. Nu am \"autoritatea\" de a face analiza literara. Sunt doar un umil consumator de poezie.

\"Dintr-un departe, mereu in alt departe,
In sensul meu daruitor de moarte\"
M-am citat pe mine, pentru a evidentia ce mi-a placut in poezia ta.
Poezia concentreaza notiunea de meditatie metafizica, de lupta a eu-lui launtric, in doar doua strofe. Felicitari!

Foarte frumos Ovidiu!
Nu am intuit niciodata in tine atata sensibilitate, o asemenea intensitate de traire.

Tacut, plangeam si cautam o singura lucire
In ochii mamei mele, stinsi, neluminati... macar de vre-o simtire!
Doar mana-mi, agatat, mama mi-a prins
Din lumea-i de-ntuneric,
De-am izbucnit din nou in plans...
Ca orice om vremelnic!

Te rog, ma iarta daca poti.