(1)
Mă destram în cuvinte ponosite
(înnegrite de amarul amar al unei băuturi eterne).
Mă cuprind patetice \"re-mușcări\"
(de buze cu vin)
Și în tot valsul ăsta mă destram absent.
Și în tot
Despuiat de poezia înaltei decadențe,
gol până în măduva oaselor...
Rătăceam în calmul unui cimitir
plin până la refuz
(...)
Prezent și absent în mintea mea haină,
verbal până și în
Noaptea umblă nestingherite prin orașe
duhurile
crengilor.
Și trosnesc
Și cad
Și ard,
unele peste altele și se fac cenușă...
și lumea e cenușă,
și soarele e cenușă,
și oamenii apar și
Exist cât timp Dumnezeu se face că plouă
Exist cât timp mă gândește cineva care e om
Eu respir câtă vreme e timp
Eu respir câtă vreme nu simt
.
Mă gândesc cum va fi lumea când n-am s-o respir
\"Topit în amorul coapselor tale...\" îmi zise el
\"Am alergie la bătăile inimii tale\" i-am zis-o eu
\"Sunt imun până și la indiferență\" asta nu știu cine a zis-o
eu nu te aud iubire
Șoptind la ușa clipelor funeste
din zâmbetul tău văd cum crește...
un scâncet mut.
Din cicatricile cu trup tu cazi
În aluatul de morminte azi,
Și sapi în mine nesfârșit
Cuvântul de
Stau nemișcat astăzi - aștept frunzele să cadă...
din ceruri poate, din cercuri poate
sau poate di altă parte; poate de nicăieri.
[ \" nicăieri \" ăsta e și el un loc ca oricare altul din
Am ferestrele ferecate cu gânduri îndepărtate
- ferestrelor joase le zic să tacă -
Se prăbușea din tine o țiglă
- ferestrele stăteau să cadă în sus, în acoperiș -
Te prind de mână
( să fugim!
Eram în mine
și tremuram în mine - Era frig...
Apoi,
ieșind din mine
intram acolo unde îmi era dat să mă întâlnesc.
Tânjeam.
După ceva,
așa cum unii tânjesc după o țigară,
așa cum unii
Mă caut căci m-am pierdut din mine,
m-am abandonat altuia
și e cumplit golul ăsta care
a rămas fără mine...
( golul ăsta a rămas fără tine )
Afară ninge. În noi ninge cu sânge-
ninge și
În uzura fragmentării
zac pisate clipele,
și din ținte-n ținte urlă
scripeții ca nopțile.
Zac albastre și uitate...
fericirile din mai,
Adâncimile-s uitate
ca-n ecoul Suflet-Rai.
Rotund existențial.
Desprins din uimirea obiectelor, total,
Gol total.
Ceasul desprins din peretele orb,
devenit rar,
devenit var,
l-au dat în dar orbii, viermilor din perete.
O geometrie