ungureanu dorina

uneori limba ta îmbracă cu salopetă în fața lumii sufletul 2 în 1 să fabrice un pat de câțiva km până la moarte și după alteori are coadă de mefisto în jurul soției tale din care se

Din cauza interdicției la un anumit limbaj am înfățisare de femeie în moarte cerebrală cu sufletul chituit ca și cum aș fi sub sechestru într-un cavou stau așa și aștept nici

Femeia în negru are instinctul patologic de-a te vizita nu se lasă stăpânită de înfătișarea cromatică te strânge de un braț când ieși din casă ți se prind de suflet sisteme moarte sau vii dincolo

fard egiptean în jurul ochilor cifră din British Museum sau litere vărsate emailul obiectului ceramic nestudiat dulceață amplificată a vinului într-un container carburantul unui mijloc de

rochie și pantaloni din deșeuri. sub forma unei parașute duble. defilez în ea. alerg. mă arunc. arunc. sunt împăratul chinez. o divă porno. îmi trec țara prin trifoi cu 4 foi. hop

Valurile mici vorbesc prin morți. Dana strigă sub apă, e îmbrăcată într-o rochie roz și e încălțată în pantofi albi, îi oferi mȃna, dar ea te prinde de picioare și rȃde, încerci să te agăți de o

Deschid laptopul și citesc offtopic-ul lui Radu Ștefănescu legat de câte clone nasc pe site-urile literare am râs până am activat fără să vreau conductele lacrimale e timpul să precizez

Dormi cu ochii nu foarte deschiși, tavanul e ca placenta, spiritul îl atinge cu precizia vârfului de cuțit, coboară cu aripile de zăpadă. Trupul ți-l amestecă cu degetele lui ca de chirurg, îți

Numele de Isabel vine de la nuanța isabella. Sunetele muzicuței scoase de pieptul stăpânului lovesc gura litoralului. Roibu atinge ușor cu coada fundul Isabelei, se rotește în jurul ei. Isabela merge

Optezi între a demonstra morții că Dumnezeu nu-și desăvârșește atribuțiile și a metamorfoza femeia în alb din tine se sting candelabrele în aer masă din fumigene tutun alcool și

Frățiorul vitreg legăna zilnic o păpușă, sora nenăscută era nerăbdătoare, așa se auzea. Timpul picura nervos, Mihai o iubea mai mult decât fratern. Nimeni nu a înțeles strălucirea macabră din ochii

aveți dreptate o trăiesc cu o înghețată cordiformă pe băț ador bărbații care plâng de-adevăratelea.

saturată de paradigme prejudecăți de spațiile ca niște cavouri de azvârlirea într-un colț ca și cum pereclitezi arta de fapt uitarea placiditatea taciturnia prăfuiesc și într-o noapte

Plâng și rȃd peste orașul cu vitralii, împrejmuit de faleză, l-am ridicat singură în 15 ani, nu am avut nevoie de ingineri și manageri renumiți, de bănci și bani, distrug de fiecare dată ceva din el,

un ceas de masă cu bateriile aproape descărcate trandafirul galben din glastră amplifică frustrarea gelozia pe frecvență pianul sub ploaie urcă și coboară din locuință nu știi de ce

ai rămas c-un ceas. el cu mȃini de pictor îi oprește cu sare sȃngele. uleiul. culorile tenebre. ai rămas c-un ceas. el cu mȃini de dansator îl rotește fără încetinire învățăndu-l din nou

deschide ochii subit se încordează curelele plesnesc cercetează laboratorul confuză dărâmă ușa cu grilaj nu- și aduce aminte cine e aleargă cu pulsul unui cal crescut în

îți alunecă nevasta ca o ciorbă de pește în closetul public ce rămâne de făcut mă arunc vrei să tragi apa cu picioarele te prind de gât ai capul la fund amândoi vă zbateți e târziu mă

până la os, mă amestec pur în cultura de ovule și spermatozoizi zdrențuiți, sunt dorit astfel, îmi curge sânge din barba provocată cu bicul, ca o ploaie acidă, de vară. Trimite-mi câteva aprecieri

la dabo doner sub umbrela tuborg "bunicul" aspiră cu gura ca un tub cartofi prăjiți dintr-o farfurie și imaginația lui te încarcă treptat cu zaharuri și lipide pe o stradă lungă lungă a

Sferele zburătoare din săpun spală prin frecare fereastra până se sparge și se taie aerul într-o burtă cu adulți. Fermierul american își îmbăiază calul, calul îl lovește, fermierul scoate pe gură

Mă hotărăsc să-ți răspund După insistențe obsesive. Fac o gaură în mesaj. Scot capul prin ea îți brodez pentru totdeauna gura suflul actoricesc Intru la loc în cameră Tavanul coboară

Această lume caută fericirea în lux și somitate fiecare pas înainte poate să însemne o ultimă respirație un suflet necrozat intelect în declin traversează drumul și-ți este hrană oxigen

nu mă trimite în atelier. masca de bumbac bate rujul și fardul. am un picior atȃt de lung și stau deasupra gropii pe care o adȃncesc cȃt vreau. pȃnă cȃnd vreau. ce te frămȃntă? nu am sex. doar