ungureanu dorina

păsări căsătorite își arhitecturează cuibul cățeaua blocului curtată de un partener refuză să facă sex pe stradă am oroare de bărbați și femei cu flori în mână intru în casă deschid

sunt o femeie fără sex. fără fund. fără gură. fără sȃni. trupul rămas e inima ca o gaură. în care tu intri și rămȃi. nu ca un miel. ca un cȃine.

din profesionalism îi chemi la job? sau dorul prezența favoritului face din corpul tău un vierme cu chip de om îmbrăcat întotdeauna elegant la birou. cu flerul și energia de-a rezolva

Roibu o privește de sub breton pe Isabel, pe jumătate interesat de atingerile ei, care i-au lipsit trei sferturi din an, construindu-i o terasă cu umbreluțe de soare în căsnicia lui cu Negresa.

Le sucești gâtul, cu tulpină de grȃu înspicat le împletești stomacul. le sufli premiile de pe birou, îi prinzi în aripa unei eoline și îi învârți din ce în ce mai tare. Totul e ca o farfurie

stăteai ca o pasăre cu coloana ruptă intrată din greșeală pe geam în salon te -aș fi smucit să mă vezi să mă asculți iubirea sub formă de vierme de nu și-ar găsi culcuș pe hol creșteau

1. pielea țurțure i se fisurează 2. în subteranul cerului se înfing umbrele de plajă 3. umbra are picioare de crustacee 4. în tălpi îi cresc rădăcini aeriene 5. oamenii de pe stradă spun

când tristețea e un parazit pe chipul soră-mii când devin confidentă la tristețea soră-mii când am creierul spongios de tristețea soră-mii găsesc în apă și cer puncte de sprijin până

în pielea picioarelor am sângele scurs cu ramificații ca niște lăstari de la galopatul pe- aceeași rută bibliotecă-acasă-bibliotecă după frecușul pe ușă și la curentul spuselor mele și-a luat

acneea cunoaște starea de îndrăgostire se întrunește cu lola la 16 ani preferă fruntea și bărbia își propune să o facă de râs în prezența lui dan care jonglează 3 luni cu fiecare tipă

Ca un buchet de imortela, vă iubesc prea mult, pupa-v-ar tata! Pentru noi îmi doresc o viață de cel puțin 5 stele. Stăpânul înotase în gunoiul de grajd până a atins cu buzunarul câmpul copt, cu

Tinerele mame zâmbesc se țin de mână se sărută pe frunțile reîncărcate în alb când vorbesc despre revederea copiiilor de mine se apropie o femeie cu energie negativă îmi șoptește ceva

Din vocabule unii oameni construiesc în jurul tău gardul de sârmă ghimpată te inchipui hrănită cu sânge articial prin vene într-un laborator o bolnavă care inversează realitatea te

intru într-un magazin și stau la rând în față un bărbat e înotător de performanță în artere atunci parfumul lui dansează în spirală și ochii de câțiva km operează cu laser inima atunci aș

prin unda de muzică electro vrei un bloc apocaliptic devii un android dansator în fața oglinzii apoi privești pe fereastră înfigi furculița minții în luna ca o pizza cu mozzarella

Cât de bine își mișcă fundul pe drumurile zgrunțuroase tăiate cu niște ciocate bătrânul urcă până la tine îți oferă pantofi cu toc albaștri de firmă ca să atingi cerul de 5 stele te lași

de vreo 2 zile diptera domestica se plimba în mod concentric ca și cum capul meu era o planetă ONG azi recunosc cu mâna de criminală.

Nu au decât să-și decoreze cu steme între ei pieptul fruntea unica stea pentru mine ești tu -mamă îți inserez în trupul îngălbenit clorofilă din privirea mea între ziduri de spital urăsc

Noaptea se înfășoară ca o pisică egipteană în jurul unei fete de la țară, care pitește o viață cu vârf în grotele ochiilor ei. Se răsfoiesc singure cărțile, în frigider se păstrează un măr, un ou și

Roibu scuipă morcovul din gură. Băgă-mi-aș copitele și dosul în supermarketuri. Isabel, merele sunt aproape eco, am citit eticheta, servește, te rog. Zi-mi, te mai gândești? Isabelei îi juca bucățica

Trecători cu figuri de carnaval pe o stradă în fața ta se balansează de sfoară o pisică cu ochii gheață verde îți cresc iepuri în gură și fugi deschizi ușa la apartament te miști

Ȋnflorește în ochi și cerul ei înseamnă kilometri de așteptare zidurile sechestrează dragostea începe să mănânce din femeia care fură flori pentru oamenii de pe stradă tata nu-i

În dimineața asta nu vreau să cobor cu nimic concurez cu timpul pe balustrada scării și la ieșire Max cu părul ciuntit de mine se zbenguie ca un miel peste bălți sar ca să nu întinez poemul