ungureanu dorina

mă încălț cu botinele de cowboy, învârt vârfurile acestora în capetele rase aurite până iese fum, zgârm până la sânge lămâile mici, diforme și seci printre trestiile de zahăr, fac tumbe până mă

Fojgăie cu picioarele în cizme într-o baltă în parc se naște un temperament de cabalină împlântă mâinile în cortexul cu mușchi de carpen pe o crizantemă acaju săruturile ei cresc

mama învelește apartamentul în miros de tămȃie. blocul se ridică pȃnă la cer. tur-retur. repetitiv. burduf de acordeon. cartonat. injectat cu esență. pȃnă se sparge. orizonturi de sol

bang bang bang unde -i emoția unde-i emoția ești împinsă în mâl te comporți ca un piciorong uite așa din gura femeilor din orgii se revarsă plasma seminală ai membrele superioare

ei habar n-au ce înseamnă sărbători de iarnă alături de persoane cu figuri de halloween ieșite din tine care ne urăsc familia și vor să ne despartă mi-e teamă că orice bărbat te va iubi

nu mă mai suni. glasul și urmele nevestei pisică te trezesc cu o cafea. în fiecare dimineață. spune-mi că efectul alcoolului de care depinzi e ca și căsătoria cu o târfă în papuci de casă. o

Locuiește singură, toată viața ei a îmbrățișat pământul de-acasă și a mâncat curat. Soțul a părăsi-o, au împreună 3 copii, el era un bărbat chipeș, deștept și sărac, când a fugit cu amanta- o

Isabel, sunt saturat de plozii care muncesc să se tragă în selfiuri pe spatele meu, de turiștii zgomotoși mugind după soare ca după gazul rusesc din centrale. Vreau să galopăm amândoi prin pădure,

amestec sentimental- revoluționar. sub un curent marin ce sapă. inima ei curge- tuș încărcat de: pești, păsări, delfini morti, petrol, resturi menajere, fecale. unele uitate anumit

boala ta nu se încrede în nimeni de când aveai 22 de ani din perioada aceea voi pleca cu ura față de mine în mormânt meritai un bărbat a cărui iubire nu simbolizează baghetă și joben astăzi

din microbuzul cu aripi pe șosea mă ademenesc doi șoimi unul deasupra pământului și altul în partea apicală a unui arbore departe de ecosistemele antropizate.

Se privește, Leo își numără găurile de pe corp, din suflet, cont, casă, din întâlnirile promise prietenilor și părinților. Mary știe secretul fiecărei chei. În dimineața asta el o sună, îi spune că

marta își așază mâinile ca niște stetoscoape peste urechi. cocoașa de animal strigă din turn-patul are însușirile florei agățătoare. marta își închipuie propria garderoba cu articole din piele și

bine faceți. nu ascultați prea mult. nu priviți prea adȃnc. priviți de la altitudinea unui astru. oamenii ale căror mȃini. ochi. picioare și urechi nu sunt uriașe. nu sunt injectate cu hormoni. nu

presându-i ca pe struguri. cu picioarele într-un bazin ce se rotește din ce în ce mai tare. m-aș pedepsi. ei sunt mai sus decât coroana scoțiană. arbustul "spinii lui Hristos" și fructe

Amintirile mă prind cu tine de mână căutăm timpul pierdut în ture prin orașul M. și ture de săruturi staționând mașini șoferii claxonează să ne controlăm dragostea. Pe aceeași bancă de lemn

trezită la 3 și 20 noaptea întinzi pe pâine salată de hering și muști reptila reșoului în priză afânează cafeaua din ibric borcanul cu sfeclă roșie de pe masă îți fortifică privirea și

o zi puțin altfel- brȃnză egipteană cu mucegai. chelioasa se așază în pat. laptop pe abdomen. sau plută pe spate. sȃnge sub formă de zigzag. plȃnsul intrinsec poate să fie: cu grindină.

nu te opri ignoră femeia susținută de umbrelă pe stradă precipitațtiile să se infiltreze până în artere astfel îți legeni gândurile ai urechi de pește și crezi că uneori utilizai cordonul

Sună alarma sau gongul, ca și cum ma transpun în piese de șah, teatru. Telefonul public nu mai funcționează de 25 de ani, atunci am împins-o de la fereastră pe Dana, vocea ei era prea corectă.

pe o rută aleasă fără diviziuni zăpada roșie semnalează că uneori tăcerea impasibilitatea umană provoacă fracturi deschise încălzite de pisicile și câinii orașului.

L-am lăsat pe tata cu fetele lui în brațe, zȃmbindu-ne la același nivel, în iubirea familială boala folosește talere. Sora mă ținea de mȃnă, azi creierul ei e împărțit în două, ca siamezele

anunțul premiilor pentru poezie a fost ca un șut în cur de pe un versant m-am trezit în fotoliu ascunsă de clovnul sub lacuri de rimel și ruj din oglinda am deschis fereastra să mănânc