Poezie
AlVerGalGri...
1 min lectură·
Mediu
3 pași și un sunet absurd
Mă-ndrept spre lumină...
O voce în capăt aud...
Natura-și refuză dreptul la viață
Din toate și tot albul mă-ngheață
Monoton și constrâns aștept ca să treacă
Iarna cea albă și plină de viață.
Urmează un strigăt, un fel de chemare
Un suflet și-așterne petala la soare
Explozii de muguri de-un verde deschis
Anunță alaiul că nu e un vis.
Ca intr-un delir de galben aprins
Sunt șocat și observ că totu-i permis
Limbaj trivial și scurt, doar la-ntâmplare
Mă face să fiu mai atent către soare.
Un gri étonnant, ambiguu și clar
Culori ce renasc dar foarte bizar
Peisaj schimbator, anemic, hilar
Reneg faptul că renasc iar.
002467
0