Am obosit…Vreau să mă pierd în lume…
Să mă cufund în murmur de izvor.
Să știe doar izvorul al meu nume,
Și să plutesc pe ape legînd dor de dor.
Aș vrea să fiu o frunză palidă,amară,
Căzută din
M-a atins un fulg cu aripa,
Si m-am strins ca in ghem o pisica..
Si ma nins fluturasi de omat,
Iara mie imi era frica..
Si gemea la ureche rau vintul,
Si ferestrele incarunteau..
Se trezise
Flori,morminte,picături de rouă..
De jur-împrejur o ceață se lasă
Cruci ruginite demult uitate
Și busuiocul sa uscat pe-o masă…
O lumînare stă răsturnată
Pe un mormînt prea prăfuit de
Îmi aplec în palme fruntea,
Mistuită de văpaie.
Lăsînd doar vegherea nopții,
Cu durere să mă ploaie.
Îmi aplec în palme fruntea,
La lumina lumînării.
Numai flacăra-i se-ndură,
De a
TV