Pierdut identitate.Caut valori

Într-o bună dimineață am fost cuprins de un chef nebun de caramele. Desigur ca ridicați nedumeriți din umeri! \"Mergi , dom-le, la buticul de la parterul blocului - nu-i așa că aveți si dumneavoastră un butic la parterul blocului? - că au acolo gogoloaie din astea colorate și parfumate cât poftești!\" Da, dar am uitat să spun că eu vreau CARAMELE! Mai țineți minte acele pătrățele de o consistență aparent indestructibilă , de o culoare nedefinit maronie , cu un ambalaj inseparabil de produs și care invariabil rămâneau fixate de dantură? Câtă savoare, ce momente unice! De acolo începea noțiunea de dulciuri. Erau ieftine , de doi lei primeai o pungă consistentă, așa că invariabil mă gândeam la ele când dorința de delicatese dulci se întâlnea cu bugetul restrâns de școlar care primea doar bani de cornul pentru gustare. Deci acelea erau CARAMELE! Ce găsești astăzi în comerțul nostru de supermarket sau de butic nu fac decât să dezamăgească pe cunoscătorii adevăratei savori. Și cum frustrările legate de copilărie au consecințe grave asupra dezvoltării psihice și armoniei vieții noastre cotidiene, am căutat CARAMELE. Și le-am găsit. Aveau însă câteva defecte: 1. Erau nemțești. (Într-un avânt nostalgic era să spun \"complotul imperialist nord-atlantic a furat până și această bucurie a poporului muncitor\" dar mi-am amintit că tocmai am intrat si noi alături de complotiști și nu ar fi corect politic); 2. Ambalajul era nemțesc și el, adică colorat să-ti ia ochii, plus că se și putea detașa de produs; 3. Acesta din urmă nu e chiar un defect al lor , ci mai mult al meu, și semn că nu mai sunt eu cel de altă dată, adică niște lucrări dentare au acuzat relele tratamente la care le-am supus și și-au propus să emigreze definitiv. După această experiență în contact direct cu valorile eterne ale consumatorului supus capriciilor comerțului socialist, parcă încă mai frustrat, am decis să renunț definitiv la dulciuri, de orice fel. Voi mânca doar fructe .ADEVÃRATE. NATURALE. P.S. Trebuie să spun că această decizie mi-a adus noi bătăi de cap. Ce să alegi: fructe autohtone sau exotice? \"Tratate\" sau ecologice? Ca să nu mai vorbim că americanii au inventat fructe cu mutații genetice, ceea ce iarăși m-a pus serios pe gânduri.