Ganduri

În trenul plin cu amintiri mă plimb, În direcții neștiute, Sperând că poate o să mă schimb, După-anumite standarde cerute: Să mă port ca un străin, Cu o ființă dragă Să o ignor să nu mai vin, Așa, o viață întreagă. Dar... Gânduri negre am, atunci când trenul vine: Să fac un pas, in fața lui, acolo între șine Dar vocea ta și chipul tău din fiecare zi Mă oprește ... și-apoi îmi spune că nu-i bine: „ – Cine-mi va spune apoi povești și scrie poezii?” Oricum... Voi scrie îngerilor povești, voi recita poeme Cu Sfântul Petru prieten voi fi și-mi va propune teme Voi veghea mereu asupra ta, oriunde tu vei fi Voi aștepta ani și ani, acolo tu să vii Sperând măcar atunci ... iubită tu să-mi fii. Păcat ... 18 octombrie 2005