Timpul țipă

Îmi întorc secundele trecute să te recunosc și timpul țipă la mine au plecat dureri regrete toate s-au șters irevocabil uscate de nepăsare. Demult ne doream să trăim într-o ghindă să furăm fluidele fotosintezei întregului corolar de frunze și să hrănim clipa-iubire Nu am uitat... rădăcinile tale, crescute sălbatic, m-au stors de viață fiecare gând - otravă fiecare fărâmă de suflet - iad. Că ai plecat tu că am plecat eu universul a zâmbit fericit nici el nu mai suporta atâta durere.