Poezie

Berea

1 min lectură·13 septembrie 2011

Mediu

Ruga de păcătos

Nu știu doamne, cât voi mai putea

să beau bere din Cana Galileii,

pe tabla ciuruită de muște

prietenoase, aproape de gașcă

Nu știu cât voi mai putea

să admir prin ochii modelați în halbă

picioarele bronzate ale

unei școlărițe cu râsul stupid,

drogată cu coca,

cu Fanta, cu

chilu meu.

Berea mea veche n-are nici un cânt

are doar râgâieli groase

Doamne toată viața poți să mi-o scumpești

numai berea s-o lași jos,

măcar când am și eu o permisie

din lagărul nevinovaților.

Tu nevinovat (aud un

glas răgușit din sus, ca de berar)?

Tu nevinovat, care-i înjuri

pe șefi toată ziua: să li se

surpe căsoaiele să le ardă

patul și masa în soare

să li se spargă-n față oglinda din baie

să li se dezlipească-n drum talpa pantofilor

să le cadă dinții până n-or mai putea

lua în gură decât apă?

Sau bere (răspund eu) uite, nu mai înjur

pe nimeni dacă-mi lași berea la preț

promoție

002.047

tudor lavric. “Berea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tudor-lavric/poezie/13988900/berea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.