Poezie
Aceeasi tristete
pt momentele de tristete ce greu au trecut ... dar care nu au disparut
1 min lectură·
Mediu
Azi, te-am privit in ochi intaia oara,
Si vedeam doar tristetea ce-i inconjoara.
Lacrimile-ti curgeau, usor si fara de-nteles,
Iti admiram, durerea ta, cea fara sens.
Gandurile ti le citeam pe buze,
Si auzeam mereu, minciuni pline de scuze.
In sinea mea te-am intrebat: ce ai patit?
Dar tu nu-mi raspundeai, si la mine te uitai nedumerit.
Cu privirea in pamant si cu un suras meschin,
Am inteles din ale tale ganduri,ca viata ti-e un chin.
Pot sa pun eu capat, suferintei oare?
Sa transform in zambet, lacrimile tale?
Usor de spus, dar greu de inteles,
Cand tot ce spui, pentru altii n-are sens.
Dar uimirea mea cea mai mare,
Mi-a fost ca sa privesc cu jale,
La persoana ce statea, plangand, in fata mea.
Trista, suparata, cu inima-i pe jumatate moarta.
Cu mila priveam insistent la ea,
Si stiam, ca povestea ei, era a mea.
Nedumerita de chipul ce vedeam,
Priveam la el si parca-l cunosteam.
In fata oglinzii eram, doar eu si cu mine,
Cine si-ar fi-nchipuit, ca cel la care ma uitam,
Purta acelasi nume ca si mine.
002.620
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tudor Ioana Gabriela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 181
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Ioana Gabriela. “Aceeasi tristete.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tudor-ioana-gabriela/poezie/189812/aceeasi-tristeteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.