Gânduri ucigașe

Te privesc fix în ochi. Simpla ta prezență, mă scoate din sărite... Aș spune o mie de cuvinte despre tine, Dar vorbele sunt de prisos. Te privesc cu ură și disprețuiesc tot ceea ce reprezinți... Prostia ta mă dezgustă! Aș vrea să-ți cuprind trupul, ca să-l frâng în mii de bucăți! Insolența ta mă uimește, Iar vocea ta mă zgârie pe creier, ca niște cuțite tocite de tâmpenia ce-ți șade, în capul blond... Și întradevăr \"blonzimea\" ta e naturală. Nu meriți să trăiești! De-aș avea puterea, ți-aș oprii răsuflarea pentru o clipa. Pentru că tu nu știi, că o clipă, poate dura o eternitate pentru cei slabi. Sau mai bine te-aș ține trează să simți chinurile vieții, Pentru că respiri aerul fără să știi că o faci inutil... Numai cei ce gândesc folosesc oxigenul! Limbajul tău de prost gust îmi insultă inteligența... Și pentru fiecare cuvânt ți-aș înfige o lamă de 20 cm fix in emisfera stângă a creierului, să simți și tu cu adevărat, că prostia doare... Mi-e scârbă de tine! ți-am scris în destin moartea... Te aștept, Eu sunt călăul tău! Spune-ți rugăciunea, pregătește-te să înduri chinuri nebănuite și să putrezești la lumina lunii de Noiembrie!