Poezie
Fără titlu
4 min lectură·
Mediu
dialogul deznădăjduitului cu sufletul său
moto:\"si sufletul îmi zise atunci:
\'nu ești un om de seamă.
din faptul că trăiești
au ce foloase tragi?
iar eu i-am dat acest răspuns:
(...) tu poți fugi oriunde,
(...)eu sunt sortit sa mor
tu ai un nume ce rămâne viu.\'
(papirusul 3024 al muzeului din berlin)
1
în miezul verii noastre cade iarna
până la urmă frigul învinge
mielul paște toată iarba
de sub leul de piatră și zburdă
la chemarea fierului
cui să te rogi e un număr care
sună mereu ocupat iar
dugheana e plină de datorii
de bună seamă intr-o zi nici
n-o să mai deschidă
sperietoarea cea veselă
care privește-n prăpastie
soarele ninge gheața ne încălzește
umbrele cresc.
2. ci sufletul îi răspunse:
e undeva o țară asfințitul
unde lumina nu pătrunde
nici întunericul nu cade
peste colinele rotunde
ca-ntr-un cristal pe care-l scuturi
sfere de-un alb strălucitor
plutesc in aer cu blândețe
vegheate de arhipăstor
fără de scop si fără grabă
aceste suflete ușoare
murmură dulce când își văd
vechile trupuri încă în picioare.
3. astfel
cea mai slabă adiere ridică în valuri
funinginea
gunoiul și putreziciunea
slinul lucios și crustele de rapăn
sluțenia cu panașul ei marțial
duhorile
neobrăzarea și laptele-de-cuc și minciuna
cea cu picioarele scurte
dar puternice și frumos lustruite
urgia patima și întristarea
văicăreala sfruntată
pizma boltită ca un curcubeu de beton
câinoșenia lehamitea lăcomia zornăitoare
porceala
înverșunarea agitând cele 666 de steaguri
paguba
mohoreala mojicia mișelia și silnicia
care promiseseră dintotdeauna
hula mereu la datorie
abuzul entuziast amărăciunea dezlânată
slujbulițele hăurile de ghinion
amânările vorbăria și nepăsarea
una peste alta
de-a valma
în sufletul meu nemuritor.
4.hei tu
tu de colo
mă pocitanie
ce tot învârți pe-acilea îi spun
îi bat lanterna in ochi
îl scald în sânge
ca să-mi știe de frică
dar el tace
se leagănă se rostogolește
știe că mă are la mână.
5
când prințesa neagră
va intra
când prințesa neagra
va intra unduind
pe tocurile cui de 12 cm
când prințesa neagră
va intra în camera întunecată
când prințesa neagră
cu un clic
când prințesa neagră
cu un clac va deschide micul diplomat negru
când prințesa neagră
va răsfoi hârtiile negre
când prințesa neagră
va cere un pahar negru de apă neagră
când prințesa neagră
va întreba de mine
când prințesa neagră
mă va privi
când prințesa neagra
suflete negru
când prințesa neagră
va lăsa
când prințesa neagră
va lăsa un strop de salivă neagră
între buzele mele negre
când prințesa neagră
te va sorbi
când prințesa cea neagră
te va sorbi cu apa cea neagră
când prințesa neagră
te va înghiți ca pe o bulină de somn
când culcat
lângă prințesa cea neagră
voi pluti spre somnul cel negru
când copilița neagră
mă va strânge de mână
scâncind
6.dacă urăsc
ceva cu adevărat
și o pot spune de-a dreptul
în ciuda domnului pound
care m-a învățat că numai
ceea ce aprig iubești
și așa mai departe (lăudat
fie numele său vie împărăția sa)
dacă urăsc
din toate puterile
ceva
ei bine
îmi urăsc sufletul
care m-așteaptă să crăp
viermele de suflet
bășina asta nemuritoare.
7
\"de te gândești mereu la-ngropăciune
înseamnă că ești plin de-amărăciune\"
(papirusul 3024, muzeul din berlin)
inima mea bate
pentru că tu ții să nu stea degeaba
îți place să o vezi muncind
iar tu să cerșești
alerg de ici colo
pentru că tu visezi
sunt
pentru că tu mă disprețuiești
tu nu-mi vorbești
tu cânți ca
o cutie muzicala din acelea
în care târfele își păstrează
chitanțele și bijuteriile.
8.dar sufletul îi răspunse:
nu credeai nu credeai
să-nveți a muri vreodată
zălud ca bugs bunny
iată ești tată
daddy m-ai împrăștiat
gângăvind mereu despre mine
dar m-am târât afară din ștreang
cum se cuvine.
ci veșnic tânăr înfășurat în manta
porți între coaste degetul gri:
n-am putut vorbi niciodată cu tine
daddy-taxi.
9.se freacă
de mine mă lingușește
mă lucrează ca pe un ogor
își potrivește ochii în orbitele mele
ca să privească afară
netemător
ca și cum aș privi eu
cel de pământ sleit
se bucură de priveliște însă
puțin îi pasă
și nu-mi vorbește
nu-i în stare
măcar să mă scape de
ziua aceea.
10. ci sufletul îi spuse:
cu tine vai n-or să vorbească
nici zburătoarele nici peștii
nici bun venit vei auzi
nici te vor plânge subcereștii
numai pământul nost\' te va
primi printre semințe
pe mine însă m-o-nturna
mai crud atunci altor ființe.
poate când limbile de foc
ce vor veni mă vor cuprinde
ne vom găsi din nou și nu
și nu te voi mai vinde.
014504
0
daca tii cont de parerea mea si il re-editezi posteaza si un comentariu ca sa primesc o notificare pe email si sa vin sa-l recitesc.