Eminescu azi

Eminescu azi Zarva stârnită de alegerile euro-parlamentare, de neînțelegerile din coaliție, dintre domnii Băsescu și Geoană, văicărelile lui Crin Antonescu, zarva stârnită din te miri ce de posturile noastre de televiziune, care fac în fiecare secundă din tânțar armăsar, năucind populația mai credulă, nebunia cotidiană pe care o declanșează declarațiile belicoase ale primului ministru, aflat într-un război de operetă cu beneficiarii salariilor astronomice, la care se adaugă nepăsarea noastră față de lucrurile care s-ar putea să fie mari și importante, au făcut ca data de 15 iunie, când s-au împlinit 120 de ani de moartea lui Mihai Eminescu, să treacă aproape neobservată. Probabil de vină va fi, la o adică, și pentru această situație, Criza. Criză, criză, dar duduița simpatică din fruntea ministerului ce se ocupă de tineret și de sport n-a stat prea mult pe gânduri în a da pe apa sâmbetei (care, se știe de când lumea, trece și prin diferite buzunare) suma de șase sute de mii de euro pentru niște spectacole hăhăite, prezentate ca rod al grijii sale pentru noile generații. Banii s-au topit într-o singură zi, iar la manifestări au luat parte câteva mii de tineri, din cele câteva milioane care se (mai) află în țară. Dar asta nu are nicio importanță, s-au bucurat cu toții prin reprezentanții lor poftiți sau nimeriți la hăuliturile respective, care sunt acte culturale în aceeași măsură cu mititeii lui Marian Vanghelie. Acum, fiindcă veni vorba de Eminescu, dacă tot dă cu banii în sus, duduia ministru s-ar fi putut gândi că, dintre milioanele de tineri români, un procent, acolo, vor fi fost iubitori și de altfel de acte de cultură. Ar fi putut să-și aducă aminte că poetul nostru național a murit tânăr, așa că opera lui ține (sau ar putea să țină) și de sectorul dumisale. Astfel, din cele șase sute de mii de euroi irosiți pe 2 mai (muncitoresc), ar fi putut rezerva o singură mie pentru 15 iunie, susținând financiar, bunăoară, o ediție din opera poetului, pe care ar fi putut-o distribui gratuit (că așa are dumneaei obiceiul) tinerilor din școli. Sau ar fi putut susține, cu același prilej, prin Uniunea Scriitorilor, tipărirea a două sau trei volume de poezie aparținând unor tineri. Doar că, circumspectă față de posibile mitizări, numita Uniune nu se prea dă nici ea-n vânt după comemorări de poeți naționali. Așa stând lucrurile, cine să-l celebreze, la 120 de ani de la moarte, pe Mihai Eminescu? A fost să fie un moderator de la un post de televiziune mai puțin urmărit, Radu Moraru, zis Nașul. Cam subțirel la cultură, dar nu de tot lipsit de fler jurnalistic, omul nostru a dat-o pe latura de senzațional, invitând un mic grup de susținători ai așa-zisei teorii a asasinării politice a lui Eminescu. Invitații n-au prea fost lăsați, însă, să-și dezvolte ideile, deoarece moderatorul, ca și alții de teapa lui, avea în cap schema lui. Cireașa de pe tort sau, mai bine, bomboana de pe coliva emisiunii a fost invitarea pitorescului Gigi Becali, pus să discute despre Eminescu jurnalistul cu doi tineri (și cu moderatorul, care continua să-și urmărească ideea fixă, tot întrebând ce-ar fi scris Eminescu dacă ar fi trăit azi). Culmea e că, în această discuție, mai de bun-simț și chiar mai informat decât Radu Moraru a fost Gigi Becali, care a observat că, totuși, trebuie ținut cont de faptul că situația României din secolul al XIX-lea era, sub multe aspecte, diferită de cea de azi. Gigi are, desigur, dreptate, însă în sensul că atunci erau foarte multe lucruri bune, iar azi nu mai sunt. Astfel încât, întrebării puse cu atâta obstinație, dar fără succes, de către moderator, eu i-aș răspunde că, dacă ar fi trăit azi, Eminescu ar fi scris cam tot ce a scris ieri, ca de pildă: „Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii!...”. Sau: „Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații...”. Ori: „Prea v-ați arătat arama, sfâșiind această țară!...”. Și, în sfârșit: „Cum nu vii tu, Þepeș Doamne!...”. Este și motivul pentru care, după 1990, ca rezultat al frumoasei noastre democrații și după o metodă verificată în anii \'50, poemul „Scrisoarea III” a dispărut urgent din manuale. E de așteptat ca, în curând, să fie eliminat și din Cartea poetului. _____________________________ Text apărut ca editorial în revista LITERE, nr. 5-6 (110-111), mai-iunie 2009