Poezii

Și totuși ea s-a hotărât Să evadeze-n neștiut, Spre plafonul verde-albastru; Prima-n ploaie ascent de astru. Din ansamblul de zenit, Unică, ea se separă Și plutește-n reverie Timpu-n care-un

De pleci curând, să nu te uiți-napoi Ca vulturii deasupra lumii, pleacă și ahh Nu-ți întoarce fața spre cei rămași, noi, Cei care te urmăresc în tăcere, de deasupra. Þine strans în minte gândul

Bolnăvicioase frunze cad În primăvara tăcerii. Un vechi erou cu nume fad Le-admiră cu plăcere. Privește zborul lor ilustru! Cum plutesc in cer senin Spre un pământ gri si sinistru, Din

Mă adâncesc în ochii tăi Și uit de timp și spațiu; Pierdut in linii si cărări, Mă plimb prin conotații. Atemporal dar efemer, E spațiul nostru-aparte; O evadare din \"eden\", Edenul fără

Anotimp verde turcoaz Plin de amintiri. Moarte, viata, deveniri, Primăvară extaz. Ciclu etern al soarelui, Astru, aur, arzător. Etern vânat și vânător Cântă-mi oda traiului, Efemer,

Din efemer trunchiuri se-nalță Spre-a cerului aprigă boltă Un vis etern si o speranță Spre luna, astru mort, de fontă. Precum al vremii ceas necontenit, In mari elipse se inchide, Asa si voi,