privește atent doar un fulg de zăpadă
ce formă perfectă acest strop minunat.
se îmbracă in alb doar ca sa cadă,
de picioare grăbite să fie călcat.
privește atent la sufletul din
Era spre dimneață, când visele se pierd,
Când soarele răsare si luna-i un mister.
Mă-mbrac din nou cu viața, iar ochii îi dezmierd,
Cu razele de soare din visul efemer.
Neguri de ceață se astern,
Pădurea parcă-i un mister.
Întâii fulgi de nea apar,
Pe ramuri nalte de stejar.
Cu prima rază de lumină,
Crengi albe par că se inchina,
Smerite trupul
Eu care zambind plageam,
Ziceam in sine-mi nestiutor:
Iata-te razi om nebun!
Ochii de-atata plans nu te dor?
Si in hohotu-mi patetic,
Eu care vroiam doar sa cant,
Iata grijile si mania,
Te simt ca adierea noptii,
Te ating dar nevazuta esti.
Te vad cu ochii mintii,
Te am dar imi lipsesti!
Imi esti atat de aproape,
Ma-nvalui in mireasma,
Ma uit la tine poate,
Dar pieri ca o
