Nouăsprezece – Douăzeci august două mii cinci
În răstimp de seară, cum de-o lumânare va arde până ieri. Ochii s-au dus, ce tristețe în spiritul cultural al celor nevăzute, neauzite, neîndrăgite de nimeni, chiar plictisitoare. Omul obișnuit
0
6
Pentru care îngeri biciuiți bat clopotele
Poezie, grele taine. Când ochiul de apă a privit un prieten bun, a căzut mândria țăranului peste fruntea grâului adormit. Metempsihoza fericirii a prefăcut secretul Mariei într-o Biblie. Cel mai
0
0
Toate cele 2 texte în proză sunt incarcate
