Trifan Iulius

Toamnă A venit toamna acum. Înnecate pe al meu drum Sunt vremuri risipite În note adormite. A venit toamna acum Cu ale sale vremuri reci Și-i frig, și plouă, și te

Mors Nos Liberabimus Sub cerul alb de soare-aprins, Sta un om lovit și stins. Răpus de arme și război Cu trupul rupt și ochii goi Pierdut de viață si de noi El zace invins. Solii

Nu Mă Întorc Când mă gândesc la voi, La cum viața se scurge din noi, Îmi petrec gândurile printre văi Mereu udat de-aceleași ploi Mereu bătut de-aceleași gânduri,

Iarnă Iarna - chinul zilelor mele, Anotimp al vremilor rele Bate un vânt neîndurător Cade câte-un fulg visător Morți, copacii pe alei, Străzi pustii sub pașii grei

Sfat Deschide ochii acum Și viața s-o privești precum Un dar de la bunul cer Ce ți-au dat-o cei ce pier. Și să te bucuri de ea, Să visezi, mereu de-ai vrea La

Nepăsare Ce-ți pasă tie, mândru trecător C-am rămas doar eu aici, Cel veșnic muritor Ce-ti pasă tie, ce zici ca mă iubești Dar stai defapt alături Și văd cum mă

Idei despre viață Eu îmi trăiesc viața. Mă trezesc dimineața, Mă îmbrac si plec. Merg pe străzi si mereu trec Pe langă același plop. Opt ore din viața mea Le

O Dulce Înger Blond O, dulce înger blond Ce-mi luminezi tăcerea Ești o culoare pe un fond, Tu imi trezești plăcerea. O, tu ce ai venit din nord Cu-atale aripi blânde

Despărțire Stau aici in lumea mea, Și-aș vrea curând să scap de ea Nici un rost nu văd să am Căci până acum tot căutam. Și-nchei acum, a mea durere Cu o neagră

Un corp sleit si dărâmat Al tău iubit atins de ciudă, Este și azi tot deprimat De aceeași viață crudă. De mine nu-ți vei aminti, Pe crini albi imbătători, Au cazut lacrimi pustii Din ochi