Mediu
Trăiesc visul unei întregi generații/
Fără bani, pile sau invitații/
La cluburi fițoase din capitală/
Eu trăiesc în Călărași, dar nu pe stradă/
Când ninge știu că am un loc la căldură/
Și mă feresc întotdeauna de oamenii cu gură/
Spurcată, că ei înțeleg pe dos/
Dacă mă enervez îi adun de pe jos/
La primul semn de trădare pe care l-ai dat/
Sunt în spatele tău și te-am executat/
Nu am milă de cei fără casă/
Ei sunt cei mai în stare să dea o plasă/
Pentru o bucată de pâine pe care-oricum nu o primesc/
Ei mint, fură, dar și lovesc/
De ei să te ferești și dacă-ți calcă-n prag/
Ia cel mai apropiat par și dă-le în cap.
002304
0