Poezie
S-au dus
3 min lectură·
Mediu
S-au dus zilele fericite cand puteam fi singur , vioi ,
Cand pasare de noapte strazi cutreieram - eram amandoi :
Gandul meu si cu mine , si , discutand in tacere , ne simteam bine ,
Chiar daca banca pe care stam era scrijelita ... de mine ,
Cu briceagul cel vechi si ruginit , cu slova amara , cu glas obosit ,
Cu lacrima datatoare de pace , cu un cuvant inca negasit
De lumea aceasta , un cuvant propriu sufletului meu ,
Un susur de pure izvoare , o falfaire de aripi de zeu ,
O mare intrupata in valuri de smalt ce zburda la soare ,
Un pui de cocor ce gales priveste cum mama sa poate sa zboare
Si-n el simte tremurul ce l-ar inalta mai sus decat toate
Si-n vis isi numara mandru zborurile luate .
S-au dus crampeie de parcuri ce mi-au fost asezamant
Si zambete de flori imbatatoare saltand de la pamant
Intr-un vesnic dans de nuante si mirosuri linistitoare ,
Un pic de acuarela - portret interior pe pagini fosnitoare ,
Iar un penel barbos si inalbit , uzat de timpuriu
Isi vede lumea sacra si sfintele-i contururi doar in azuriu ,
El fiind contur , el fiind si fond si personajul principal ,
El fiind regizor , el fiind lege , el fiind eroul si chiar Ducipal ,
O singura naframa de speranta el a lasat-o nevopsita
O dunga arcuita , o curba ,-o serpentina linistita ,
Un delusor si-o vale , o mica padurice si copacii ei ,
Frunzele ce cad marunte , fierbinti saruturi de sub tei .
S-au preschimbat in jale , chiar si durerile-abtinute ,
A iesit o alergie de necazuri pana-acuma nestiute .
O inima crapata ce plange disperata dupa-un mort ,
O statueta fina ce doarme pe-o masuta intr-un cort
Si sta s-o vada toti si nu se-ntereseaza si nu-i pasa
Nici daca le place , nici daca-i prea rece , nici daca-i frumoasa .
Pe cortina ultimului act , ramane-un sir de intrebari ,
Raman nebuni si clauni sa duca vestea ei peste mari si mari ,
Iar noi vom sta aici , imprumutand o masca , din cand in cand ,
Si refacand refrenul , garderoba si fiinta noastra refacand .
Iar pe finalul piesei , aproape de deznodamant , ne adunam cu totii
Si printre-aplauze , injurii si blesteme , ne facem toti ca mortii .
042
0
