Cuvintele sunt aripi
Ale unor îngeri,care
Pierduți în depărtare,
Încearcă să zboare….
Spre tine
Aș vrea să-ți spun ce simt,
Dar aș avea nevoie, poate,
De mult prea multe șoapte
Alese
Îmi amintesc și-acum de tine,
De ai tăi ochi căprui si goi.
Îmi amintesc atât de bine
Tot ce era legat de “noi”.
Îmi amintesc săruturile
Ce ne uneau minute-n șir
Urmate de cuvintele
Ce
Îți simt veninul cum mă pătrunde
Și nimic nu pot ascunde,
Căci îl simt presus de toate.
Îl simt în cuget și-n simțiri
Nedistingând de-i zi sau noapte,
Sau de sunt propriile-mi trăiri.
Îl
