Trandafir Riana

În umbra zidurilor reci Þes gânduri poteci, poteci, Și le aștern în calea ta Doar așa de-mi vei găsi urma. Mă strânge adâncul nopții, rând pe rând Mă scald în lacrimi tremurând Și nu-nțeleg

Când mă dezmierzi cu calde sărutări Tremur ca frunza-n vânt atinsă de fiori, Pe palme capul îmi ții cu drag ca un trofeu Și-adânc ochii-mi săruți cu dragoste de zeu. Atinși de vraja iubirii

N-ai înțeles trecătorule cât sunt de profundă Ca un egoist te-ai gândit doar la ce-ți face plăcere, Eu te doream ca pe o speranță, o caldă mângâiere, Un vis de evadare din cochilia mea de tristeți

nu am timp să deslușesc ce mă mai doare să urmăresc la știri cine mai trăiește ori moare nu am timp să-mi mai ling rănile mă-mping de la spate ca un torent grijile ne învârtim ca niște sclavi

Merg. În față o intersecție, La dreapta e el, la stânga celălalt, Iar în față drumul meu. Unul mă iubește animalic, Celălalt tandru și romantic. Merg, mă izbesc de o mașină Ce aleargă nebună

Am să fur o clipă Din universul tău, Te chem șoptit acum Deși mi-e foarte greu, Să știu că tu și eu Suntem doi poli contrari, Ce se vor căuta mereu În alte universuri, Departe de al meu,

Trecătorule cu chip de oțel, Asculți al inimii mele duel? Te furișezi cu chip angelic, dezmierdând Biete suflete iubitoare, ce le consideri trădătoare De vor cu tânguiri de amor, Să te

Am înțeles ce e iubirea, Un val ce tulbură privirea, O suferință iar și iar Purtată-n suflet ca un dar neașteptat. Doar cel ce n-a iubit nu știe, Câte-ntrebări, lacrimi o mie, Vise țesute,

Sărută-mă pe vise ce nu mă las\' să dorm, Sărută-mă cântând pe clape de pian, Sărută-mă pe griji, pe întrebări ce dor, Sărută-mă pe aripi, să-mi crească și să zbor. Sărută-mă pe ochi, pe

Să nu mă uiți, Deși uitarea-i omenească, De-oi putea, ți-oi trimite cald Un gând din emisfera-lbastră. Să nu m-aștepți, Nu știu când vin, Dar sunt mereu pe drum Pendulînd între trecut și

Te-am trădat. Chiar mai contează? Fi voi cândva pământ uitat, Cenușă-n vînt, Scrise memorii! Da, te-am trădat! Ai suferit, sufletul ți-e gol Ca o lacrimă stoarsă, Te-am învățat că

Cine ești tu străinule, De-mi faci inima să tresară, Iar nopțile amar și chin În insomnii de vară? Șuvoiul gândurilor tale Le sorb adânc, cu lăcomie, Mă-mbăt și azi, mă-mbăt și mâine Sperând

Dincolo de ochii tăi Pătrunzători, adânci, E un munte calm Mereu cugetând La viața de apoi. Mă pierd în ei Scântei de gând, Șuvoi fierbinte, Lavă curgând, Oare or fi plângând

Aș vrea să fiu raza blândă Ce-ți atinge obrazul înghețat, Ceaiul cald pe culmi Când urci îngândurat, Covorul lin care te poartă, Când ești epuizat. Aș vrea să fiu briza de vânt Ce te

Suflet chinuit ce țipă flămând Ca un pescăruș hoinar deasupra mării, Lupt în zadar cu furtuna Inimii cerșânde de un strop de iubire. Se sparg de mal în ropot de spume Bătăi tremurânde a

Mă cuibăresc la pieptul gândurilor tale Oscilând între vis și prezent, Timidă, tremurând, bat la poarta sufletului tău așteptând. Aud un ecou slab de departe Ticăit al inimii vii, Mi-e de

Sunt femeia divină, curva meschină, Ambrozie floare, dulce chemare, Boare caldă de vară, trup arzând de dorință, Înger și demon, Păcat întruchipat! Sunt ura născută din prejudecăți

Ptiu, drace! scuip în sân, Pisica neagră-mi taie calea, Superstiție veche din bătrâni În minte-mi vine iar, ca boala. N-apuc să merg prea mult, că-n colț Dau nas în nas cu popa, Ce-i fraților

Tânguie trist un trubadur Prin portul fantomatic, Siluete negre prind contur În lumina lunii, enigmatic. Pășesc tăcuți în urma lui Doi tinerei lunatici, Împrăștiind aure vii Prin portul

M-ascund în lumea mea de gânduri Cocoloșind la piept durerea, Copil flămând cu chip hidos Ce-și trage-adanc din mine seva. M-anvăluit în umbra ei Liană-ncolăcindu-mi trupul, M-am transformat

Aș vrea să te strâng La pieptul meu obosit, Dar probabil că ți-aș opri răsuflarea Și m-ai respinge să respiri. Aș vrea să m-oglindesc În ochii tăi sclipitori Însă, precaut ți-ai întoarce

Alerg după o himeră, Un vis nebunesc, Privesc în urma mea Nu mă mai regăsesc. Alerg spre un gând Ce vreau să îl pătrund, Dar totul e-n zadar, Se ascunde. Unde? N-am habar. Alerg către o

O picătură de răgaz Atât cer timpului să-mi dea, Frântură de secundă Într-un bol de univers. Bântuită de griji Alerg contra timp Să prind ziua de mâine, Dar uit s-o trăiesc pe cea de