Traian Rotărescu

Oamenii comozi, cu al lor ideal pacifist si case dichisite cu geamuri de care au prea multa grija make lousy hosts, nici macar cu o pisica nu se compara.

Pentru ei, din pacate, bucatile de cer zarite intamplator,vor ramane opace, nu vor schimba nimic in conduita lor \"nedrept de fireasca\" atat timp cat bietul Roux, cu fruntea sprijinita de-o coaja de paine ramane etalonul dupa care-i evaluam.

Daca ar fi sa aiba o sora, aceasta nu poate fi decat \"fetita cu chibrituri\" care-l asteapta sa-l imbratiseze.

O poezie care m-ar fi miscat indiferent de anotimp datorita compasiunii dickensiene.

katya, tu esti o fire jucausa ( cum se mai spune in Moldova \"hatra\" )...fericire iti doresc si eu, eu am lasat demult vesnicia frumos ambalata, cat despre Ea...s-o lasam nenumita, e surperiza serii de Craciun....

In primul rand ma bucur ca ti-a placut.
Inseamna ceva.
Mai rar asemenea comuri adresate mie...asdar sarbatori la fel de optimiste si reconfortante la sfarsit de an!

Intr-adevar, nici eu nu stiu cum se va fi simtit posesoarea ultimei gene...totul urma sa se desfasoare de la niste naive perechi de manusi.

numai datorita tacerii clapele s-au pus pe scris :)
totodata in acele clipe s-a petrecut si \"revival\"-ul \"incantatiei exiprate\" care murise candva inchisa in \"cutiile de catifea\".
Semn ca se poate...

regasi craciunul copiilor in \"gradina secreta\".

Madalina, in lipsa zapezii, darul tau imi pica numai bine :)
Mersi frumos.
Asa e, sunt simboluri si nuante, dar toate converg in jurul persoanelor apropiate,in care, uneori, ne regasim.
Cel putin aceasta poezie s-a regasit ;)

prea multa stiinta pt mine.

in afara de \"tipatul subteran\" raman cu o stare de raceala.

daca unul dintre editori a considerat, dupa cum se vede comentariul meu \"deplasat\" tin sa arat ca in acest caz ar fi fost nevoie ca si acest text sa fie respins, intrucat nu am facut decat sa intreb ceva bazandu-ma strict pe un citat \"oamenii cad unul într-altul
și rămân acolo\"..iar ideea de voma este, deasemenea implicita.
Nu vad ce fel de prejudiciu i-a cauzat lui Mihai respectivul com, sau de ce intentii ascunse am fost banuit cand s-a luat decizia off topicarii.
Pentru ca pe autor il pot intreba, liber si personal pe messenger.

eu o sa fiu mai \"rau\" :)
\"lumea se imparte la doi\"...nu mai conteaza aripile...e deja un fapt arhicunoscut,cele doua emisfere, neschimbate.
Aici insa sunt nu una ci doua lumi: lumea ta , lichida, albastra,strabatuta de submarine si corabii si lumea celuilalt, a uscatului dupa al carui \"praf\" tanjesti, talazuindu-ti valurile.
De acord cu parerile celorlalti in privinta finalului; se vede ca pornind tot de la doua \"elemente\" sau \"enitati\", aripile deschise de \"tacerea mainilor\", o ALTA lume poate fi creata, nu doar \"impartita\", asta pentru ca stim deja ca unde se gasesc ele, aripile, EXISTA deja definitia \"lumii\" data de tine, prin reducere.

acel cineva nu esti cumva tu? :)

nu trebuie sa-ti ceri scuze mie sau altcuiva.
keep searching for your poetry.

Ca dovada, tu CHIAR ai citit un text de doua stele , puteau sa fie oricate daca nu corespondea aspiratilor tale.

Multumesc de urari.

Diferentele de care vorbeste Alice, existau deja, fapt evident din graitorul subtitlu, numai ca de data asta ele chiar s-au rasturnat luand forma acestui poem.
Chiar si acele cuvinte pentru care merita cu adevarat sa traiesti, redate sub forma imerativa a verbelor englezesti, deconceptualizate, despuiate de incarcatura vie a omenescului \"investit\" in ele prin nenumarate experiente, sunt \"surde\". Poate ca acea ingemanare, de-acum imposibila,,oricat de imbietor ( si chinuitor totodata) se manifesta tentatia recontopirii lor \"sau le facem fedeles pe amandoua?\" a fost posibila candva, intr-un paradis pierdut, inaintea tentatiei fructului cunoasterii.
Au ramas doar \"bucatelele de aventuri\" si \"povestile aiurea\", farame fara insemnatate ale unui mit devenit friabil, ale carui fulguiri de cenusa continua sa se asterna, totusi.
Apare apoi ritualitatea perpetuarii acelor datini care reconstituie \"timpul de aur\" tratat pe larg de Mircea Eliade: \"cu finețe infinită
te-aș mânji de jos pînă sus\", insa prin asta nu e resimtita decat acuitatea dihotomica a diferentelor care \"se aud, asta e clar\".
Oricum, in actualul context semnificatia e drastic redusa la o simpla si banalizanta constatare e cool.
Doar atat a ramas.
Si devastarea dupa care tanjeste aceasta \"simpatica draguta\"
cu viori in sira spinarii.

imi uitasem amnezia e \"hegelian\"- uitarea uitarii. mi-a placut.Dar \"fugile atarnau pe urme\"...hmm...ori erau urmele lor, ale fugilor, caz destul de improbabil, ori ale personajelor, care va sa zica despre acele urme ca tot in urma unor fugi ( momente de dezorientare, de ratacire din cauza sau din lipsa a ceva ) ramasesera.
Strofa a treia e de departe cea mai sarmanta ;)) -amanuntele conteaza-

Deci in prezenta lui misa asta nu doar sanii trec dintr-un \"suflet intr-altul\" ci si \"lumina din alte maini\"

Finalul e, dupa mine, incomplet, mirosul cald...AL CUI? ( sau a ce? ) nici o sugestie, nimic...

http://cat-chyclub.deviantart.com/ sunt admin pe club -ideea mi-a apartinut.

Frumos exemplar. btw :))

Dragos ..wow! tu te exprimi cumva telepatic, pentru restul semenilor obisnuiti care, lipsiti de alte posibilitati mai inalte \" aseaza idei in cuvinte\"?
Dar unde sa le aseze, in bocanci, sau la murat? :)) good one!

Mircea, acel \"alt poet\" s-a nimerit sa fiu eu, deocamdata.
Dupa cum se vede ai supravietuit acelei zgarieturi.
Sunt multe tipuri de poezie care au renuntat de mult la estetica, parerea mea de nespecialist.Acum fiecare scrie cum vrea.

Alice Diana, ma bucur ca si tu validezi \"Umanizarea\" drept poezie.Scorul e in favoarea mea :) O drama cotidiana, totusi de mica amploare, nu are cum rivaliza cu cele in care protagonistii sunt total dezumanizati.

Poezia este acolo unde o gasesti.

dovada increderii Dvs este pentru mine un imbold.

Imaginea mortii fiintelor dragi ramane de nesters...raman insa si acele concluzii, sub forma impresiilor scrise, concluzii mai presus de plusurile momentane.

de orice fel ar fi sensibilitatea perceputa de tine ( mozartiana ma copleseste prin termenul insusi) e clar ca a fost pe gustul tau.

Nu m-as fi gandit la aceasta simolistica generala pe care i-ai acordat-o unui text fara mari pretentii.

Cat despre etica...n-ar stica sa existe orice astfel de pilde poetice, nu conteaza autorul si epoca, daca tot s-a ajuns ca in manualele \"moderne\" sa fie inclusi, ca fenomene reprezentative stiristi, comedianti si manelisti.

Multe lucruri am avut de scuturat pentru a ajunge aici, poezia fara alte prisosuri, vorba ta.
Apreciez sinceritatea la fel de mult ca si initierea in html.

serios, m-ai lasat paf.
Adica ai intuit exact tot continutul asa nefandosit si fara complexitati de vitrina cum il gandisem.
Chiar credeam ca mi se vor sparge multe oale in cap..dar il postam \"pt inima mea\"
Cat despre stea...si parerile tale exuberante la adresa acestui text iti multumesc frumos.
Traian

multam de com.

Ce conta, pt mine, este ideea ireparabilului, indiferent daca raul savarsit a fost sau nu constientizat.
Adica, vezi tu, copii, STIAU la ce se folosesc banii si presupunand ca e ceva universal valabil, considerau, pisica una de-a lor un seaman.
Prin reducere la absurd, daca era un copil in locul victimei feline, DAUNELE produse, ar fi fost ..la fel de ireparabile.
Inainte n-ar fi gandit asa.