27

Atașurile pt A. parcă nu se mai termină.

E inutil ”parcă” ; inutilă încercare de-a diminutiviza inevitabilul.

Nici nu-i de mirare la ritmul în care îmi fut
cartelele de 20 $ pt. internet.

Deja prea mult N-uri. Cel puțin așa cred eu.

Încă mă abțin să beau lichiorul de kumquats direct din sticlă...nici visul de ieri nu l-am uitat.

Ce trebuie să țin minte e să-mi încarc Olympus-ul pt mâine.


Sfârșitul (silabisit) dintr-un motiv din ”dublul” de Bach -la știma de violă-
coincide cu numele unui fotbalist egiptean cândva în vogă.

Jenna (căreia îi doresc tacit să ajungă mâine la respectiva ”hot beach” ) n-a știut
nici o clipă, deși am glumit puțin în spaniolă, că azi e ziua mea.

Dar.. dacă asta i s-a întâmplat ei nu înseamnă
Că n-ar fi fost deloc.

Hmm, un scenariu asemănător redă Salinger în ”Teddy”
-una din cele 9 povestiri-

Mereu livrescul...care se ițește.

Vorbind d.p.d.v. personal o poezie puternică apare din
Gruparea amănuntelor incoerente.

Oarecum respectivele amănunte nici nu au
ALTÃ alternativă dacă e să fie poetizate.