Poezie
Pastișă
după Rilke
1 min lectură·
Mediu
Aș fi vrut să am un dinozaur dresat
Când treceam (pe un drum povârnit)
Pe lângă biserica din sat.
Un semn doar să-i fac,
Și limuzina preotului
Să dispară între fălcile lui, imediat.
Deși câte-o mască aruncată
Mai atârnă, ivindu-se neașteptat,
Pe gardul unei profesoare moarte,
În dreptul căruia m-am oprit și am stat,
Struguri vineții pe vrejuri încolăcite s-au înălțat
Către a arborelui coroană, calmă, caldă și verde,
Ca niște brațe de caracatiță unduindu-se, neîncetat.
001798
0
