Poezie

Uncharted

1 min lectură·1 februarie 2010

Mediu

Când am ajuns,

țurțurii casei

mă priviră somnoroși prin ochelari.

Încă din hol,

am observat

că lupul continua să învețe cactușii

cum să cânte la pian; văzându-l ocupat

n-am mai stat să-l salut, am trecut

mai departe, în living.

Acolo, un lynx cu mustăți de Saint Säens

proiecta caroseria unei toyote din pene de flamingi.

Și el era absorbit.

Deja știam ce-am să găsesc dincolo

de ușa primului dormitor:

un jder într-un kimono uzat

pictând acvarii cu meduze.

Îmi rămăsese totuși un rest de curiozitate

cât să arunc o privire înăuntru;

spre surprinderea mea, din aranjarea unei vaze pe noptieră,

se simțea prezența unei mâini de femeie.

Nu știam dacă mai este sau nu prezentă;

în orice caz, în camera de studiu,

(de unde se auzea zgomotul sâcâitor

al unui dvd prost introdus, sugerând un pericol iminent)

nu putea fi.

Brusc, nici n-a mai contat:

fără s-o fi văzut vreodată

aveam impresia că-i știu numele.

Respiram din ce în ce mai ușor;

Parcă întreg orașul devenise un uriaș bemol.

002.432

Traian Rotărescu. “Uncharted.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/traian-rotarescu/poezie/13926622/uncharted

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.