Poezie
Ostracism
1 min lectură·
Mediu
Tu osândit să fii!
Te-așteptă luminosul azur pârguit
din miezul unui bulgăr rece.
La suprafață,
concentrica sferă nu dezvăluie
ce-ascunde-n pântecele ei.
Nici soarele întemnițat
nu cată a surpa
o perfecțiune circulara ce-l cuprinde,
nici gerul nu-și supune înlăuntrul,
solidificându-l.
Rămân îngemănați, și totuși
atât de-autonomi...
Nu-i chip să afli cum au apărut
și nici întâietatea lor.
Tânji-vei perpelindu-te după contrariu, căci
sunt translucizi
pereții temniței sticloase
Văzuți din interior.
002.184
0
