Poezie
Sonet apres Verlaine
1 min lectură·
Mediu
Te rog, o, frunte rece, vrei tu să-mi răspunzi
Atât de albă ești, cremene clară,
Încât nici ploaia n-a putut, amară
Cute să-ți sape. Simt: secretul tău, da, mi-l ascunzi!
Cândva, în timpul mort ai să te-afunzi
-Uitată-atunci paloarea ta lunară-
Numai aminte să-ți aduci, hoinară,
Săruturile date printre frunzi.
De câte ori, cuprins de-uimire,
Cu ochi smeriți, privindu-te, mi-am zis: \"Ea are
Minunile toate, pe chipu-i curat
Strânse olaltă\" ; fragezi scântei, sunt fervori
Aici venite tocmai: jos ele-au zburat
Sufletu-mi scrijelind: mii de culori.
002.298
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Traian Rotărescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Traian Rotărescu. “Sonet apres Verlaine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/traian-rotarescu/poezie/136189/sonet-apres-verlaineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.