Poezie
pachetul de viceroy
1 min lectură·
Mediu
Am promis
că, trei luni de-acum încolo,
nu mai pun țigara în gură.
simplu, nu?
dar iată că,
după prima decepție nasoală,
trecând pe lânga pachetele zvârlite pe stradă,
mi-nchipui că-năuntrul lor,
m-așteaptă, camuflat cu mare artă,
chiar peștișorul de aur.
să-ntind mâna, doar,
și-n loc s-apuc țigara,
să mă pomenesc întrebat:
\"-care dorințe, trei la număr, vrei să-ți îndeplinesc?\"
foarte tentant, și practic, totodată!
că doar peștișorul nu minte, nu?
dar dacă și dacă și dacă și...
eu am promis?
ai?
n-am încotro, peștișorule,
eu o să trec mai departe.
stai cu capu\' la cutie, ca fraieru\' !
poate altcineva te-o găsi!
și, mama lui de dobitoc,
tâmpitului ăluia chiar că numa\' dup-un chiștoc
îi ardea buza!
001815
0