Poezie

Daruire

1 min lectură·26 decembrie 2007

Mediu

Stau goală,într-o oală

Plină cu spumă aurie de vis,

Se apropie un suflet inchis,

Lumina pâlpâind neclar de tot s@ stins,

Si mă atinge..

Afară încet & fin ninge.

--Sovăielile tale par argintii & mângâierile îmi sunt dragi

Însă le simt zgârietor în suflet de fumurii,

Îmi doresc să vi cu porțile deschise,

Ca să mă pot cuibării întru tot,pe vecie

Întregită în tine,

Precum Debris toarce peste mine

& mă face să mă gândesc la tine..

Þin aproape în mine,țin toată căldura ta,

Þin de prea mult timp enorm la tine,

& nu mă poți alunga..

Simt ,nici nu vrei,

Dar..vin-o să mă iei,

Să mă iei cu totul,

Să mă pierd în noduri ,

Noduri de puf de la fiorul tău ascuns,...

001.904

Topciov Cristina. “Daruire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/topciov-cristina/poezie/1760135/daruire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.