Poezie
Geneză
de Mircea Hortensiu Tomuș
1 min lectură·
Mediu
În clipa nașterii fierbinte
Se-adună strigătele,
Chiotele,
Veselia,
Sudălmile,
Râsul și plânsul,
Și vaietele,
Visarea și-oftatul
Și scrâșnetul dinților,aspru.
Se-adună toate
Dincoace și dincolo de cer,
Într-o polifonie supremă,
Eternă,
Mai armonică decât
Zborul astrelor...
Iată-le cum stau suspendate
Dincolo de punctul nostru fix-
În tăriile viilor
De aici,din Beteljel,din Belatrix.
De unde se adună atâtea?
De unde?
Pe tine te știu și pe mine,
Și pe-aici,prin jur,
Pe oricine.
Sunt,poate,
Incă șoapte
Fără raspuns,
Ce apar oricând
Și oriunde.
Dar eu simt cum se nasc
Simfoniile
Din continua întindere
A corzilor
Imensei nemărginiri
În veșnica ei retrăire
Și cum se proiectează
Într-un mănunchi de arpegii
Pe ecranul îndepărtatelor căi
Deșteptarea,-
Tresalt de idei pure
Și gânduri
Ce saltă
Spre astre
Pământuri.
00716
0