Poezie

Din codrii

de Mircea Hortensiu Tomuș

1 min lectură·7 aprilie 2014

Mediu

Din adâncul codrilor,aprinse,

Unde luna-și țese raza lină,

Șopotesc prin noapte și suspină

Dor, tristețe, jale-n brațe prinse.

Dorul zburdă însă peste culmi,

Trimițând în piepturi lungi oftaturi,

Răsucind puterea printre ulmi,

Prin unghere-ascunse și prin paturi.

Vin odor și-mi mângâie dorul,

Veghează în umbră de cetini,

Să zburde în voie și liber amorul

Legându-i pe cei ce-s prieteni.

Lasă tristețea în umbra pădurii,

Alung-o departe, în codrii,

Dă tu frâu liber în om fericirii

Uitând de deșartele chinuri.

Iar jalea cu brațul s-o legeni

Să-și schimbe în zâmbet amarul.

De-ți fi prin viață frați gemeni,

Cu voi fi-va veșnic calvarul.

00767

TOMUS MIRCEA HORTENSIU. “ Din codrii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tomus-mircea-hortensiu/poezie/14047496/din-codrii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.