Poezie
Pornire
de Mircea Hortensiu Tomuș
1 min lectură·
Mediu
Cuvântul să-l despic cu sabia aș vrea,
S-arunc cu el în părți, ca ciocli să-l mănânce
Și pasul să mi-l port pe-acolo pe-unde-aevea
Nimic să nu arate că el se poate frânge.
De mult speram ca-n viață să ajung
Să simt că gândul meu cu inima se-mpacă,
Dar iată că-n viață mă duc mereu la fund,
Iar gura mea-i din ce în ce mai seacă.
Sunt clipe când misterul își face-n jurul meu
Acel culcuș gingaș de somn și viață bună,
Iar eu, uitat de toți, chiar și de Dumnezeu
Mă-ntorc în gândul meu la flinta cea străbună.
În chiot de haiduc s-apuc prin codrii,
Să simtă chiar și frunza că s-a trezit românul
Și să despic morminte, să vadă și străbunii
Ce seminție-a semănat cuvântul.
Dar inima-mi se-nchide și pleoapele fac loc
La albe flori de rouă ce cad udând pământul,
Cuvintele stau triste și pasul stă pe loc;
Doar gândul zboară plin,cum zburdă numai vântul.
Mai stau cuvinte-uitate în știve de hârtie
Și peste dealuri,poate, se mai găsesc haiduci
Ce pun puterea strânsă în cupe de-omenie
Și-o beau ca vinul aspru ce-i strâns de la butuci.
00767
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 188
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
TOMUS MIRCEA HORTENSIU. “ Pornire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tomus-mircea-hortensiu/poezie/14047332/pornireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.