Poezie
Marea-n asfințit
1 min lectură·
Mediu
Strălucind în asfințit
În ochii mei albaștri marea
Acel sărut pe obraz șoptit
Se stinge și rămâne doar amintirea.
Ochii și-au învăluit privirea cu o amară goliciune,
Iar vântul scutură malul de nisip
Þesând mării aripi de arină și spume,
Lăsând perle sidefate pe întinsul perisip.
Încet clipocitul picăturilor de ploaie întunecă zarea,
Peste obrazu-mi palid zefirul tremură
Scuturat de răcoare și de ploaia
Ce curge în cioburi de chin într-o pustie cameră.
Plâng în zadar
Căci lacrimile nu-mi vor aduce alinarea
Ochii mei de dor s-au stins iar
Și în piept mă arde iubirea...
002.028
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Toma Ana-Maria
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Toma Ana-Maria. “Marea-n asfințit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/toma-ana-maria/poezie/13995456/marea-n-asfintitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.