Poezie
Glasul copilăriei...
1 min lectură·
Mediu
Glasul copilăriei...
De Bogdan Tofan
Primăvara a sosit,
Ghiocelul a înflorit
Iar tu copilărie nu mai ești,
Să-mi spui povești, să-mi spui povești.
Glasul tău îl aud-n șoaptă,
Prin vântul care-l poartă
Și aș vrea să-l mai aud cândva
Din gura ta, din gura ta.
Îmi aduc aminte când ne jucăm,
De flori ne bucurăm
Te sărutăm pe obrăjori,
De mii de ori, de mii de ori
Și totul era vis,
Că eram mic în Paradis!
Și prin poveștii mă duceai
Cu scumpul grai, cu scumpul grai.
Iar acum când am crescut,
Tot glasul tău aș vrea să-l ascult
Cum îl ascultam demult,
Demult, demult...
00696
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tofan Bogdan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Tofan Bogdan. “Glasul copilăriei....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tofan-bogdan/poezie/14027451/glasul-copilarieiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.