Sfarsit de februarie

vreau totul, sa cred ca inca pot sa cred, fara sa ma-ntreb, daca existi sau nu, tu iubito, doar cantand sunetul iubirii ca un aed la lira-i stramba, ce inca sorteaza fragmentele vesniciei, credeam: iubirea-i un microb de care sa te temi, sa nu-l strecori in vene, e februarie, natura inca doare asa cum doare frunza cazuta in culoarea sa de toamna, e februarie, iar tu iubito, esti inca prea devreme in susurul timid al anotimpurilor noastre.