Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Jurnal din scara blocului

3 min lectură·
Mediu
Imi lua mana si mi-o duse la sanul ei drept. In momentul ala ma pleznise o excitatie infernala. Cu toate astea ma abtineam sa dau frau liber pornirilor mele. In acea clipa, am inteles ca orice incercare de a stopa inevitabilul era esuata. Sonia ma privea cu o pofta pe care nu o ascundea defel, muscandu-si intr-una buza de jos, arcuindu-se tot mai bestial dintr-o placere pe care mana mea i-o oferea sanului ei. Se ridica in picioare tinandu-mi in acelasi timp mana lipita de sanul sau. Ma privea neintrerupt si in razboiul asta al hormonilor, cu o ultima putere se arunca in bratele mele sarutandu-ma intr-una. Limba ei nu mai cunostea limita. Printre gemetele ei scurte imi sopti: -Te vreau acum. Trebuie sa te am. Si trupul ei incepu sa se arcuiasca tot mai tare, mimand actul propriu-zis. Nu mai rezistam si in visul dureros pe care-l traiam acum, am trantit-o pe pat, aplecandu-ma incet peste ea. Am inceput sa o sarut tot mai turbat, incercand sa-i sorb tot fructul feminitatii sale. Atunci observasem ca suntem imbracati amandoi. Se ridica in genunchi, desfacandu-si agitata bluza. De data asta isi lasase pacatosul ala de sutien acasa. Privelistea pe care mi-o afisase cand toate hainele au fost date la o parte era superba. Pe pielea sa aurita, inca mai desluseam dungile minuscule ale chiloteilor, pe care probabil ii purtase cand facuse plaja. Era superba, iar eu ma simteam un monstru in fata ei. Isi desfacu picioarele, accentuandu-si respiratia prin gemete scurte. Privind-o aveam sentimentul ca mi se oferea cea mai mare minune a lumii. Am imbratisat-o, sarutand-o tot mai profund. M-am trezit doar cand ea incepu sa se inclesteze de gatul meu, muscandu-mi salbatic umarul printre gemete tot mai stridente. Simteam o durere placuta, dar nu-mi puteam da seama daca sangerez sau nu. Isi infipse apoi unghiile in spatele meu, producandu-mi o placere pe cat de perversa, pe atat de dureroasa. In ochii ei puteam sa vad o fericire dementa. Radea demential dandu-si ochii peste cap, spunandu-mi intr-una ca ma iubeste. Ma strangea precum o menghina, sufocandu-ma, astfel incat credeam ca nu va trece mult timp si imi voi da suflul acolo, in timpul scenei care se desfasura fulgerator, in bratele ei. Vream sa-i spun ceva, dar imi acoperise gura cu buzele ei. Transpirasem al naibii de rau si printre valurile de caldura care-mi cutreierau tot trupul, singurul gand care-mi ramase in minte era ca totul trebuie sa se sfarseasca repede. O auzeam ca prin vis strigandu-mi numele, dar eu nu mai puteam percepe daca e ea sau un al treilea personaj care lua parte la aceasta scena, privindu-ne pervers dintr-un colt al camerei, excitandu-se tot mai mult cu fiecare clipa care trecea. Traiam un fel de betie printre senzatile de extaz si de bestialitate. Chipul Soniei emana o fericire stiuta doar de ea. Acea privire salbatica pe care o avuse la inceput, disparuse in cateva clipe, transformandu-se intr-o adevarat placere infinita, pe care o simtea cu toata fiinta sa. O lacrima i se prelinse pe obraz, stralucind ca un diadem printre ultimele ei spasme. Se prabusi pentru ultima oara, tragandu-ma spre ea, incercand parca sa amane tacerea care se va instala dupa. Am ramas cateva minute bune imbratisati, privind propria noastra goliciune. Ma imbratisa, strangandu-ma la pieptul ei. Chipul sau parea mai luminos ca altadata.
001537
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
555
Citire
3 min
Actualizat

Cum sa citezi

todor adrian. “Jurnal din scara blocului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/todor-adrian/jurnal/149621/jurnal-din-scara-blocului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.