Poezie
Poezie de dragoste
1 min lectură·
Mediu
Mă jucam cu degetul în apă
Ca să-mi reîmprospătez memoria cuvintelor de dragoste.
Eșarfa cuvintelor mele ți-o puneam pe umeri
Ca să te răcorească ca o ploaie de petale
În briza ușoară a unei nopți de vară.
Sub lună, zorii zilelor descompuși din ochii
Tăi verzui păreau a fi zâne-n căutarea magiei,
Iar eu o frunză tinzând să-ți completeze puzzle-ul din ochi.
Jucându-mă, cu mâna, în părul tău năvalnic,
Ca o lume a valurilor abundente din mica noastră mare,
Îmi înecam degetele îcordate-n pielea ta
Fină ca praful unor amintiri dulci pe care le revăd la nesfârșit.
Apa-și amuțea cristalul pur din picăturile de pe mâna mea stângă
Cu care te-am prins de gâtul tău de lebădă suavă ca să te sărut.
În înclinarea capetelor noastre obosite de povara gândului iubirii,
Gura mea sălbatică se deschidea să-nghită un sărut,
Pe când a ta se-apropia, amorțită, de urechea mea neîmblânzită
Șoptind dulce și murmurător: Te iubesc!
001.091
0