Poezie

Flori de mort

2 min lectură·4 martie 2015

Mediu

Plângeau toți de cum risipeau pragul ușii veștejite

Și decojite de pasul greu al morții de zmoală.

Femeile cădeau primele cu tot cu florile pitite

După hainele lungi pătate cu un machiaj negru, de oală.

Afară plângeau bărbații veghind, prin ferestrele-aburite,

La căpătâiul unui trup de sticlă ce și-a izbit ultima suflare

De tavanul scorojit, bătrân, făcut din lemne-acoperite

Cu o țărână prăfuită în care avea să zacă, mort, trupul-floare.

Lumânările râdeau înfricoșător cu flacăra lor pâlpâitoare

De jalnicele chipuri plângătoare ce zăceau în umbra

Purtată de îngerii morții ca o cortină învelitoare

A unei ființe ce și-a clădit timpul cu mintea.

Zăceau pe pieptul mortului vânăt și rece

Trandafiri cu spini, margarete veștede și crini sângerând de dor.

Dor de apă, dor de piept de mamă cu pântece

Senine și izvorâtoare de iubire caldă și glas tămăduitor.

Sicriul de lemn uscat își dărâma puterea nefirească

Peste scaunele prăpădite și crăpate care zăceau bolnave

Înălțându-se, pe picioarele plesnite, din podeaua bătrânească

Care se prăbușea în valuri de praf și pământ în zidurile firave.

Prin fața porții lepădate de credința mângâietoare

Zburau, nemernice, nebune și diavolești, râsete de vânt

Care vuiau, furau suflând din tot viața curgătoare

Și o târau pe uliți și pe drumuri, cu flori și mort,în mormânt.

001.032

Toader Ionut Daniel. “Flori de mort.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/toader-ionut-daniel/poezie/14066723/flori-de-mort

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.