Poezie

Ciocolată

1 min lectură·2 martie 2015

Mediu

Noaptea râde dulce printre buze-constelații

Și tainic își topește-ngrozitoarea voce

Prin lanuri lungi de nori și cețuri-conversații

Rostogolite prin pamântul din scrum dulce.

O cioară-și cară pana grea la scaunul din grădină.

O scutură de flori de moarte prin lumea cea pustie

Doar ca să prindă-n cioc gâtlejuri ce suspină

Și plâng cu lacrimi calde din dulciuri de sicrie.

Și,cioara suferindă de dulce diabet ce-i doarme-n pene,

Atârnă greu în vântul plin de zahăr și arome

Ce-o poartă prin vârtejuri cu negre măsele

Care-o mestecă și-o adună în carameluri-dune.

Și cade praf de caramel prin întrega grădină

Și pune glazură la scaunul din turtă de martir.

Livada de pralini, grădina de-acadele așteaptă să vină

Urâtul, călăul de marțipan purtat din al poftei fir.

A venit.Nu l-am vazut cum a mâncat totul

Sau cum a năruit vreun râu al morții, din limonadă,

Dar știu c-o să mai vină să își spele botul

Prin vreo grădină-viață-izvor de ciocolată.

001.046

Toader Ionut Daniel. “Ciocolată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/toader-ionut-daniel/poezie/14066578/ciocolata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.