Poezie
Ciocolată
1 min lectură·
Mediu
Noaptea râde dulce printre buze-constelații
Și tainic își topește-ngrozitoarea voce
Prin lanuri lungi de nori și cețuri-conversații
Rostogolite prin pamântul din scrum dulce.
O cioară-și cară pana grea la scaunul din grădină.
O scutură de flori de moarte prin lumea cea pustie
Doar ca să prindă-n cioc gâtlejuri ce suspină
Și plâng cu lacrimi calde din dulciuri de sicrie.
Și,cioara suferindă de dulce diabet ce-i doarme-n pene,
Atârnă greu în vântul plin de zahăr și arome
Ce-o poartă prin vârtejuri cu negre măsele
Care-o mestecă și-o adună în carameluri-dune.
Și cade praf de caramel prin întrega grădină
Și pune glazură la scaunul din turtă de martir.
Livada de pralini, grădina de-acadele așteaptă să vină
Urâtul, călăul de marțipan purtat din al poftei fir.
A venit.Nu l-am vazut cum a mâncat totul
Sau cum a năruit vreun râu al morții, din limonadă,
Dar știu c-o să mai vină să își spele botul
Prin vreo grădină-viață-izvor de ciocolată.
001036
0