Poezie

Priviri

1 min lectură·1 martie 2015

Mediu

Ochi și glasuri,

Fețe și gesturi

Rătăcesc, în ciuda voinței unui om,

Prin mintea lui, prin gânduri furtunoase

Ale oamenilor ce par că dorm:

Fără glas,

Fără priviri,

Fără-acel dans

Al unei voci din amintiri

Cu infinite prelungiri.

Strada, în sinea ei,

Drumul vag și sinuos

E o mare de idei

Construită tacticos

Din priviri ciudoase și tăioase

Ce năvălesc aiurea prin simțurile false

Ale unui om cu gândirea moale,

Care-i făcut neom

De unul cu privirea lungă

Și înfricoșătoare.

Priviri cu glas,

Priviri cu gesturi,

Priviri de morți rămași cu resturi

Dintr-o conștiință sumbră

Se-nneacă-ncet în timpul sfânt

Și pier în umbră,

Adesea-n umbra unui mormânt,

Dac-al privirii zăcământ de tăișuri lungi

Nu moare, cu timpul,

Din ochii răi, prelungi.

001.115

Toader Ionut Daniel. “Priviri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/toader-ionut-daniel/poezie/14066525/priviri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.