Poezie
Priviri
1 min lectură·
Mediu
Ochi și glasuri,
Fețe și gesturi
Rătăcesc, în ciuda voinței unui om,
Prin mintea lui, prin gânduri furtunoase
Ale oamenilor ce par că dorm:
Fără glas,
Fără priviri,
Fără-acel dans
Al unei voci din amintiri
Cu infinite prelungiri.
Strada, în sinea ei,
Drumul vag și sinuos
E o mare de idei
Construită tacticos
Din priviri ciudoase și tăioase
Ce năvălesc aiurea prin simțurile false
Ale unui om cu gândirea moale,
Care-i făcut neom
De unul cu privirea lungă
Și înfricoșătoare.
Priviri cu glas,
Priviri cu gesturi,
Priviri de morți rămași cu resturi
Dintr-o conștiință sumbră
Se-nneacă-ncet în timpul sfânt
Și pier în umbră,
Adesea-n umbra unui mormânt,
Dac-al privirii zăcământ de tăișuri lungi
Nu moare, cu timpul,
Din ochii răi, prelungi.
001.106
0