Țipău Marius

Am ajuns cu toții orbi și surzi, orbi la durerea din jur, la ceea ce se petrece cu persoana pe care o iubim, surzi la sinceritatea cuvintelor rostite în șoaptă într-o clipă de

S-au adunat mai-marii țării numită România, Și-au chibzuit să-ngreuneze-un pic hârtia Numită-n mod ilar (iartă-ne Doamne !)...leu Și după nopți și zile, luni, ei, aoleu... S-au hotărât și-apoi au

Undeva, ghemuită într-un colț întunecat al camerei, o siluetă fantomatică mă privea cu ochi goi...doar licărul lumânării mai arunca o sclipire de viață în acele orbite... În șemineu,

mi-am ascuns șoaptele într-un sărut l-am trimis către moarte mâine mă voi trezi renăscut mort și pâinea caldă ce-o mănâncă copiii de la brutarul din colț mâine mă voi trezi săruturile tremurânde

Îmi plimbam mâna prin părul tău și te simțeam aproape de mine...Închideam ochii și îi deschideam speriat, dar tu erai tot acolo. Adormeam, și în vis erai lângă mine. Ne plimbam pe alei neștiute,

Un plânset de copil orfan, Ascuns undeva, în sufletul meu Îl aud și atunci plâng și eu, Caci și eu acum sunt orfan... Au murit sentimentele ce-au fost între noi, Au ajuns oseminte spălate de