Sari la conținutul principal
Poezie.ro

Inevitabilul sfârșit

A venit toamna, tu ai plecat. S-a petrecut totul așa cum am intuit și cum ți-am spus că va fi! Am avut din nou dreptate, deși spuneai că în privința asta nu are rost să îmi fac

@tinc-ancaTATinc Anca
0
0

am pus \"...\"

Þi-am spus că, până la urmă, vântul îți va semăna în priviri și păreri de rău... Dar tu nu ai vrut să mă asculți, să crezi că minunile nu durează o veșnicie. Copile drag, vom trage linia și vom

@tinc-ancaTATinc Anca
0
0

Continuitate

\"Hai să ne jucăm împreună!!\", mi-ai spus, pe când soarele mângâia liniile curbe ale cerului. Clipele se prelingeau peste pietrele reci ale munților, simțeam cum primăvara îmi pătrunde în sufletul

@tinc-ancaTATinc Anca
0
0

. și de la capăt

Mi-e sufletul șifonat. Gândul tău mi l-a călcat în picioare. Vreau să înțelegi că anumite lucruri trebuie făcute la timpul lor, altfel nu mai au farmec. Degeaba mă chinui să te uit; totul e în zadar.

@tinc-ancaTATinc Anca
0
0

Minuni

Sub soarele anemic de August mai îndrăznesc să zâmbesc. Sunt puțin melancolică, cred că piesa lui Leonard Cohen, \"In my secret life\", mă ajută să mă scufund mai bine în \"butoiul cu melancolie\"...

@tinc-ancaTATinc Anca
0
0

Vara, dulce mireasa...

Gânduri negre îmi năpădesc privirile și nu mai îndrăznesc nici să visez la vara ce a trecut... Vine toamna, cu alte gânduri, cu alte vise și alte dorințe, cu ploi care dor, cu râsete ipocrite, dar

@tinc-ancaTATinc Anca
0
0

Moment

Suprafața sferei tale îmi poartă pașii... De doi ani mă tot învârt și nu reușesc cu nici un chip să te aflu. Începutul îmi pare acum o ploaie caldă, cu stropi mari, de viață, pe care mă chinuiam să

@tinc-ancaTATinc Anca
0
0
Toate cele 7 jurnale sunt incarcate