Timur Felix MIHANCEA

... as fi putut sa-mi vizitez neantul chiar si micile explozii de vid si-as fi redat - in ultima traire- ... un probabil \"nu\" deajunsul m-ar fi deificat - e sigur vand timpul celor mai

multzumiri franturilor de noiembrie... de martie... shi de august multzumiri lantzurilor shi viselor cu diminetzi ce-au renascut simpla religie a crepuscului artizan in frunze

iata-ma spre-altarul vechilor ploi... nimicul... refuzat zambetelor topite in noroi sfasieri intru aniversare la caderea frunzei de iedera m-astepti de-alungul trecuturilor tale sa gusti din

ultimul strop m-a sorbit spre-a fi altar lunii shi umbra ultimelor varste... oftat shi mutzenie ma-mparte vechilor religii vis al haosului embrionatic, vis al doua morminte exilate vis al

somnul-ashteptare, regasire a ploii venea sa sfarsheasca erele in mine surasul bacantei va triumfa templu al cautarilor in toata istoria acestei incinerari shi... se prea poate ca frangerea

fie o noua trezire in accepata betzie a imploziei mi-e dat ca impreuna cu noaptea remineshcentza a caderilor de ingeri sa ratacesc prin parul tau sa ma inec in galsurile aceluiash

... printre mine devorat, autodevorator shi dincolo de anotimpuri ingropate un lung shir de trandafiri presatzi sfashie nimicul \"mai vreau!\"- moto pentru ploaie shi poate va reincepe din

in tot ce pot, nu pot, nu vreau am lasat putzin efemer ultimul tribut platit la prima revelatzie ochiul intredeschis ar trebui sa-l primeasca sunt eu, doar... risipit in paharul noptzilor

in lacrimile tale ... ma ingrop e ca shi cum un suflet ratacit... shi-ar fi de-ajuns inecandu-se in roua edenului ramane o adanca coborare a inaltzarii in tot ce-au condamnat la

ash fi hranit ashteptarea cu farmiturile haosului de ieri doar sa cunosc... credintza intru limita ce-o dai letargiei noastre sa cad cu norii in parul tau de ploaie sa ma visez

am ashteptat... la acelashi numar 13 templu al profanului, un vis lasat la usha decembrie devenise prea suficient shi m-alunga din mine speram ca ratacirile sa cada pe pamant in cercul

spre seara edenului frant, spre ceatza..., intru mine, tot ce a fost sfintzit de drumul izvoaririi noastre s-a dizolvat in legenda e doar vis pentru altarul lacrimii uscate in care pauzele

dans succubic, luna rastignita, sabatul sa ne contotopeasca vise ruginite la portzi ale inspiratziei voci cazute, respiratzii mute, diabolicul in aer, diabolicul in noi sfant

cred ca... va fi intr-un tarziu nascut din \"ochiul inorogului\" cel ce ce va lua din nou lutul va fi fost devorat deja: cina a umbrei... somn al cautarii in propria-i revarsare de chipuri

...n-a fost nicicand un inceput doar...cele ascunse ce shoptesc necreatul asculta-le in noi portzile ruginite sunt redate carnii cu fiecare scufundare cioburile ar putea fi finalul dar le-am

cine eshti tu? sa nu-tzi pese de tine cand luminile edenului se vad la fel de bine din coltzul cel mai intunecat al caderilor tale de fiecare zi cand in orice chip deificat o Tu se

... ne-a regasit acalmia intr-un moment in care visul fiind in vacantza tremura in negrul lui exil a fost vorba de-o poveste cu foarte multe ploi shi noptzi rastignite pe statui (shtii

pentru ce sa fim clipa ? sa ne-ngropam din nou cu focurile stinse pe chipurile intarziate ? intr-un mai-devreme alunecos lasa nihmicul in respiratzia lui un inger cu o sabie de

e prea tarziu caci s-a nascut din ploaie prea tarziu... pentru o noua toamna de decembrie pe strazi sunt zile deshumate ce se scufunda in noroi e poate prea putzin noroi, acum pentru o toamna

din biblia noului destin pe care sfashiindu-tzi viatza o voi rescrie pentru a, nu shtiu, cata oara lipsesc shi sfintzi shi mantuire shi oameni shi Yahweh se crede ca va ramane doar un

ai ascultat vreodata destinul Lunilor ce cad ? se spune ca ar fi insashi Depresia desigur, o depresie amagita de legea cercurilor in spirala care bate la fiecare geam cerand o ultima

ultima lumina stinsa a facut nedumerirea-tzi inger la fel... a sculptat in carnea aceluiashi\"amandoi\" sigiliul noptzilor impietrite adu deci zborul, divinatzie a ratacirii in cicatricea

atins de extreme voi mai hrani cenusha e probabil prea devreme e o zi de azi preapasator tu... shi irisul prea mare in care inotam pt a contopi inactziunea noi... visul nisipului din

deja... e preadeajunsul e printre voci topit in picaturi tarzii de noapte torent shi viatza, amorul... gloria... celor reprivite intr-un ascuns abia topit 3 sau poate un intreg ce-l eliberau