Calatorul

Călătorul

Sunt un copil care scrie aceste rânduri când a fost bătrân.

Odată demult nu foarte demult a existat un călător care se plimba din sat în sat și din oraș în oraș și aduna veștile de la toți pentru ca în final să le ducă pe toate la râu dar iată că odată ajuns pe mal călătorul se odihnește și atunci vine la el un iepuraș și-l întreabă dacă are și pentru el un morcov făcut bine așa cum le place iepurilor și călătorul îi oferă morcovul acelui animăluț dar iată că vine la el un corb și călătorul procedează întocmai cu o frunză de măslin adică cu ceea ce îi ceruse corbul dar iată că în cele din urmă vine la el șarpele care îi cere una din atât de multele vești pe care călătorul le adunase să le ducă la râu.

Și atunci șarpele a binecuvântat pe călător cu pene să poată zbura oriunde ca cei din văzduh și a binecuvântat pe călător cu piele să intre în apă să nu se ude niciodată așa cum fac și ceilalți și a mai oferit șarpele călătorului o veste numai pentru el gata spălată în râu așa cum nimeni din toți ceilalți nu au.

Și călătorul?

Călătorul a refuzat desigur.