tu
Când am auzit prima dată stelele nu am înțeles exact ceea ce-mi spuneau. Ca să pot înțelege a trebuit să încerc mai întâi să aud culorile dar nici asta nu m-a convins. A fost însă un moment în care
intra
Prima dată nu am putut deschide ușa Se înțepenise Sau poate nu sunt bune cheile mi-am zis Si inima a început să-mi bată Intră mi-a zis Nu mai știu dacă era dimineață sau seară Dacă încă da sau
strainul
Am întins mâna și mi-am dat seama că acolo era ceva de necuprins probabil încă neatinsă De-ar putea-o atinge cineva Atunci m-am întrebat pentru prima dată De ce să fiu tot eu acela ce încearcă
Calatorul
Călătorul Sunt un copil care scrie aceste rânduri când a fost bătrân. Odată demult nu foarte demult a existat un călător care se plimba din sat în sat și din oraș în oraș și aduna veștile de la
doar pentru tine
M-ai întrebat mai odată ce-mi doresc mai mult dar eu nu ți-am răspuns. Singurul motiv pentru care nu am făcut-o atunci era că nu știam să vorbesc. Limba pe care tu o foloseai era limpede pentru mine
copilul si moartea
Copilul și moartea Eram copil când am văzut pentru prima dată un om trecând pe stradă era destul de bătrân dar mie nu mi s-a părut ceva deosebit. Eram copil când mama mea a venit la mine și mi-a
despre noi, cu dragoste
Mă întrebi acum după atâta timp de ce nu am făcut atunci acel gest. Îți amintești probabil că vară fiind obișnuiam să ne plimbăm seara până târziu. Tu mă priveai și eu îți vorbeam. Îmi cereai aproape
Mi te imaginez...
Mi te imaginez culegând flori Mi te imaginez alergând pe un câmp în ploaie Mi te imaginez cuminte Cum n-ai putut fi niciodată Mi te imaginez în negru Mi te imaginez în albastru Prin părul tâu
Dansatoarea
Dansatoarea La început era albastru. Am privit cu atenție ca să pot înțelege. Da după câte îmi amintesc și cred că îmi amintesc bine era albastru. N-am știut niciodată de unde a apărut căci abia
cateva cuvinte2
Scriind aceste cuvinte stiu ca ele nu se pot termina decat asa.
Eu si tu
Te-am zămislit Din iubirea noastră Din dorința noastră Din întuneric sufletuul chemându-și lumina Te-am zămislit așa în tăcerea acelor clipe suportabile încă Te-am născut ca să mă poți
doar cateva cuvinte
M-am sinucis ca sa pot scrie aceste cuvinte si iata ca am reusit.
despre tu si eu
Eram deja treaz când au apărut zorile și s-a auzit acel zgomot puternic acel bubuit care în liniștea aceea a făcut să-mi stea inima câteva clipe. Atunci când s-au ivit zorile te iubeam mult și
inchisoarea fiintei mele
Nu mai știu exact cât timp a trecut de când m-au închis dar cred că lucrul acesta s-a întâmplat demult. Nu-mi mai amintesc exact dacă era luni sau poate vineri dacă era ziuă sau nu sau dacă era sau
