Revelație

Sunt relaxat, aș putea spune, Iar albul imaculat din fața mea mă binedispune Buchetului de raze jucăușe, ce intră pe fereastră, Mă gândesc să-i găsesc un loc în glastră. Parcă mă aflu într-un atelier de creație Momentan în mare criză de inspirație, Dar predispus la visare Cu lungi momente de contemplare. E un fel de comuniune, mai degrabă, În care toți avem aceeași treabă. Cineva se plimbă îngândurat, încolo... încoace, Chinuit de gânduri care nu-i dau pace Pare totuși plin de îngăduință La atâta murmur și foșnet și scârțâit de peniță. Ceasul din perete măsoară secundele mărunt, Iar eu îmi pun întrebări: Ce fac? Unde sunt? Un clinchet de clopoțel mă trezește la realitate Aa, sunt în clasă, tocmai am dat teză la mate!