Ceartă fără temei

Vă povestesc, dragii mei, Nici gând să mă țin de glume, O ceartă fără temei Între fructe și legume. De vină par fructele Că nu prea își văd de treabă, Iar acum legumele Revoltate se întreabă: “De ce pomii din livadă Așezați mai sus, pe coastă, Vor să știe și să vadă Tot ce-i în grădina noastră?” legumele: - Dintre pomii din livadă, Numai perii mălăieți Vor tot timpul să ne vadă Și sunt foarte indiscreți. pomii din livadă: - Vă vorbim de la-nălțime Și am vrea să țineți cont Voi sunteți biete legume Lipsite de orizont. gogoșarul: - N-o să mai fiți certăreți Când va bate tare vântul Și-o să faceți, vreți nu vreți, Cunoștință cu pământul. prunele: - Gogoșarul, fără frică, Cred că-l știe lumea toată, Spune câte-o minciunică Dar dintr-aia gogo…nată. ceapa: - Prune, din livada toată, Doar o vorbă vă mai spun: O să clocotiți îndată În ceaunul de magiun. merele: - Te crezi foarte elegantă Purtând fel de fel de rochii Dar nu te iubește nimeni Căci la toți ne iriți ochii. cireșele: - Suntem cele mai gustoase Și dacă suntem perechi, Unele, mai norocoase, Ajungem cercei pe la urechi. castravetele: - Cireșelor, cum să faceți Să nu adormiți pe lauri? Voi, îndată ce vă coaceți, Veți fi hrană pentru grauri. perele: - Castravetele vrea să ne convingă Că-i vesel și bun de gură, El nu știe c-o s-ajungă În borcan o... acritură. roșiile: - Nu mai e plină haz Para dulce, mălăiață... Imediat dă de necaz, Cade ca o nătăfleață. nucile: - Sunteți prea îmbujorate Și nu vă mai țin isonul, Voi, cu-atâta răutate, O să acriți tot bulionul. pătlăgica: - Binee!... zice pătlăgica, Vreau ca lumea să o știe: Nu mă caracterizează frica Mă-nroșesc doar de furie. piersica: - Cât despre ardeiul gras Eu vă spun, de n-ați știut, Că mereu e în impas: “El va fi sau nu umplut?” povestitorul: Doar dovleacul bosumflat Se întreabă așa în glumă Și încă nu a aflat: “El e fruct sau e legumă?”